Home Page Inizio della pubblicazione
Li cunti te Papa Caliazzu
Racconto precedente: Racconto 57 Racconto successivo:
La Pòrsia morse Lu manìpulu Lu ciùcciu scerratizzu

Lu manìpulu

Papa Caliazzu stia mutu maru pe lla morte te la Pòrsia, la serva soa fetele, e puru mutu ncazzatu pe ccenca ìanu cumbenatu δδe maligne te bižžoche. Pròpriu pe quistu, estènduse pe lla missa te la morta, subbrapensieri comu stìa, se scerràu cu sse ttacca lu manìpulu, δδa stola curta, ricamata, ca li saggerdoti se ppèndenu - ci sape percéne - allu razzu mancinu.

Quandu l'acciprete te susu allu artare se giràu mmera alla gente e llargàu le razze a cruce cu dica: "Dominus vobiscum", lu Ronzu sacrestanu se nde ccurgìu ca a papa Caliazzu ni mancàa lu manìpulu e ni fice segnu allu razzu.

L'acciprete nutàu lu segnu ma nu nde capìu lu significatu. Mancu lu sacrestanu putìa salìre su lli scaluni te l'artare cu nni tica ntra lla rìcchia: "iti ca t'à' scerratu lu manìpulu"; nu sse putìa cucchiare percé stia occupatu cu dduma cu llu stuppinu le candile te la castellana, ci lu ientu le stutàa te cuntinuu.

Dopu nnu picca l'acciprete se giràu ntorna nanziretu cu dica: "Dominus vobiscum" e ntorna lu sacrestanu ni fice segnu… ca allu razzu mancinu ni mancàa nnu quarcheccosa. Ma papa Caliazzu, cussine, te lu segnu, cce ccàgnu putìa capìre?

Cuntinuandu cu dica missa, lu saggerdote rriàu ca pe lla tersa fiata se utàu mmera alla folla e, llargandu le razze a cruce, rrecetàu: "Dominus vobiscum"; sta fiata lu Ronzu cercàu cu bessa cchiù' chiaru e, facènduni segnu, se tuccàu lu razzu mancinu cu lla manu ritta.

«Cce ccazzu ole, δδu mìnchia, cu stu segnu?» - tisse a iδδu stessu l'arciprèite e, senza ggira le spaδδe allu pòpulu, senza ppassa a llu "Oremus…", rrumase fissu e, uardandu lu sacrestanu, ni fice segnu cu lle tìsçete unite:

«Cce buèi?»

Lu Ronzu, nnervusitu percé ìa persa la pacènzia, stizzatu percé l'acciprèite nci mentìa tantu cu llu capisca, ntustàu lu cazzottu, llungàu lu razzu mancinu e ppa! ni dese subbra nna botta cu lla manu ritta perta.

«Dànnilu a sorda, ca la tieni!» - ni scappàu dittu a papa Caliazzu, mmuendu li musi.




Home Page Inizio della pubblicazione
Li cunti te Papa Caliazzu
Racconto precedente: Racconto 57 Racconto successivo:
La Pòrsia morse Lu manìpulu Lu ciùcciu scerratizzu