Home Page Inizio della pubblicazione
Li cunti te Papa Caliazzu
Racconto precedente: Racconto 11 Racconto successivo:
Lu culu e lle quattru tèmpure Lu votu te la Pippi La tòneca te San Frangiscu

Lu votu te la Pippi

A δδi tiempi mutu canusciutu ntra llu Capu era lu Santuàriu te Santu Frangiscu te Pàula, situ su lla strata te Lèuche, cùcchiu a llu casale te Cagghianu. Lu giurnu te la festa, te matina prestu, se mmuìanu le genti, ci cu lli sciarabbà, ci cu lli birocci, li cchiù' mmuti, però, sçìanu alla mpete e li cchiù' deoti puru squasati, filu cu nnu strùsçenu le scarpe ma pe penetènzia.

Mmera Muntasardu s'aìa furmata nna fiumara te cristiani e cristiane, ca, tecendu rusari e tanèi, camenàanu a prucessione.

Papa Caliazzu, ca ccumpagnàa li Lucugnanesi, sçia chiantatu a ncaδδu allu ciucciarieδδu, percé a nnu pete - parlandu ccrianza - tenìa la putàreca; la Peppina, la soru te l'acciprete, squasata e alla mpete, sçia a ccumpagnìa te le amiche ca pe votu camenàanu puru iδδe squasate subbra a lli petrùδδuli te la strata nfricciata.

Picchi dopu lu castieδδu te Muntasardu ncignàu a mmenare quarche nziδδu e tutti žara le carcagne; poi l'àcqua se mise a passu de piu piu e nu scampàu fena allu tardu. Li màsculi se ncafara la còppula a frunte, se ppuntàra la giacchetta e, cinca la tenìa, se utàra nturnu a lla persona la mantellina; le fìmmene, ci nu ttenìanu lu fazzulettone cu sse lu tìranu a ncapu, se utàra lu estire susu a llu tuppu, percé sutta ni rrumanìa sempre e lu vannu e la cumbinazione ca ni mmugghiecàanu le anche.

Comu all'àutre, puru la soru de l'acciprete te Lucugnanu zzeccàu le pòndeche te la esta e se le utàu a ncapu, ma tra lle tìsçete n'ìanu ccappati puru li ùrguli de lu vannu e de la cumbinazione. Tutti li estiri all'ària…, terati fena a subbra alle spaδδe…; e a cquiδδi te retu la Pippi ni presentàu nnu culissi, iancu, bellu, tundu tundu comu nnu farnaru.

Mmaggenàtiu nnu picca! Tutti stampagnàra l'ecchi: ci se llusciàa lu mustazzu, ci se lleccàa li musi, se giràa a rretu e passàa palora; muti facìanu lu retupete, uardàanu e scuppiàanu a rrìtere.

La soru te l'acciprete, perìccia δδa cristiana - cce putìa sapìre? - etìa ca tutti retìanu ma nu capìa percéne, e retìa puru iδδa comu nna babba. A nnu ccertu mumentu la Peppina se ntise rriare nna nzurfisçiata te nziδδi friddi a rretu, se menàu le manu e se sçìu ttruàu cu llu culu spugghiecatu e… nfacciatu a lla fenèscia.

Nde rrumase tantu fiacca, perìccia! Allora se rraggiàu a biru e comu nna tìpera se giràu a papa Caliazzu:

- E, cu tte egna lu pampanizzu, frate miu! Percéne nu mm'à' vvertita ca sçìa cu llu servìziu te fore? Mara a tie, facci te ngialenutu!

- Cce nci curpu ièu? - respuse fràisa - Ièu te uardàa, sì; ma me suppunìa ca tie aìi fattu votu cu bai a ddu Santu Frangiscu nu sulu a pieti nuti ma puru a culu nutu!




Home Page Inizio della pubblicazione
Li cunti te Papa Caliazzu
Racconto precedente: Racconto 11 Racconto successivo:
Lu culu e lle quattru tèmpure Lu votu te la Pippi La tòneca te San Frangiscu