Home Page Inizio della pubblicazione
Li cunti te Papa Caliazzu
Racconto precedente: Racconto 24 Racconto successivo:
Nnu pretecatore mbecchiatu La penetènzia Li lesçìtimi ìtenu le petture

La penetènzia

Nc'era nna fiata nnu zitu e nna zita ci allu crai, tumìneca, s'ìanu spusare a missa cantata.

Lu sàbbatu ssira sçera a lla chèsia e se cunfessàra le peccate loru.

Turnandu a ccasa, la zita disse a llu zitu:

- L'acciprete, pe penetènzia te le tante peccate ci aìmu fatte te unita, ièu e tie, m'à datu cu portu quantu a quattru pinte de uègghiu pe lla lampa te lu Sacramentu e cu dicu fenca a dèice patarnosci.

- Na! A mie s'à butu scerrare cu mme dèsçia la penetènzia. Spèttame, Tetti, ca moi au e tornu.

Subbra a lli scaluni te la chèsia truàu l'acciprete.

- Acciprete, ièu àggiu fatte le stesse peccate te la zita mia, ma a mie… nienti penetènzia! Signurìa te nd'à' scerratu, percisà?

- Nu mme pare ca tie crai t'à' nzurare cu cquiδδa? - dummandàu papa Caliazzu.

- Sì, crai me pìgghiu la Tetti.

- E, frate miu, e cchiù' penetènzia de quista?




Home Page Inizio della pubblicazione
Li cunti te Papa Caliazzu
Racconto precedente: Racconto 24 Racconto successivo:
Nnu pretecatore mbecchiatu La penetènzia Li lesçìtimi ìtenu le petture