Home Page Inizio della pubblicazione
Li cunti te Papa Caliazzu
Racconto precedente: Racconto 62 Racconto successivo:
Papa Caliazzu pueta Nvece te una, doi…, servu te Diu! Ad oculos

Nvece te una, doi…, servu te Diu!

Dopu la morte mpruìsa te la bunànima te la Pòrsia - paraìsu a iδδa e sanetate a nnui - papa Caliazzu rrumanìu sulu, senza nnu iutu a ccasa, senza nna persona cu nni essa de mpòggiu e de cunfortu.

Lu pèsçiu pe lu arciprèite foi ca, alle facende te la paròcchia, ca già èranu nnu mangiamientu te capu necessàriu, se sçiùnsera le servìzie de casa, ci parìanu cose leggere e spricative ma èranu, nvece, pesanti e nuiuse.

'Dopu morte unu lu canusci e lu mprezzi' - dice nnu dittèriu. Et era pròpriu veru, sai?

Comu facìa la Pòrsia cu rresçe casa e canòneca, comu facìa cu rria a tuttu? Tutte le matine, de state e de iernu, se ausàa cu lle aδδine, scupettàa la tòneca te papa Caliazzu, e ni facìa truàre llaate e sterate le rrobbe te intra, ccunzàa li lietti, scupàa a nterra e poi… pronta la giucculatera te lu cafè buenu pe quandu l'acciprete turnàa te missa; poi passàa ntra lla cucina e se mangiàa la capu cu prepara δδe menèscie sapurite, δδe pietanze ogne giurnu diverse - e nun era facile cu ccuntienti papa Caliazzu, sai? - Gnettantu poi la Pòrsia ni llusciàa lu pete ntussecatu te la putàreca, alle spaδδe cu manu lèggie lèggie ni facìa le freculate te uègghiu canfuratu; e lu ssestìa quandu stìa picca buenu, e lu cunfurtàa quandu stìa cu mmalesçiana o tenìa preoccupazioni, e lu carmàa quandu stìa… ncazzatu.

Moi ci se pigghiàa rièsçiu te papa Caliazzu, pàricu te Lucugnanu? ci batàa alle aδδine, alla muscia, allu cane, allu canaru? Sine, allu sçiardinu cu pìgghia li fenucchi, li culummi, le meδδe, putìa puru sçire iδδu, percé la Rusina, la mugghiere te lu sçiardenieri, ni uffrìa le mègghiu cose; ma a δδa lla mmassara cu pìgghia nna pezza te casu, alla putèa cu ccatta la recotta sçante, alla ucciarìa pe nna capuzzeδδa de auniceδδu putìa sçire ogne fiata papa Caliazzu a mpersona? Mmacché! Tenìa te fare tante cose te la paròcchia, ìa tenìre urdinati li leggistri te le nàscite, te li battèsemi, te le crèsime, te li matremoni e de li muerti, ìa leggistrare le ntrate e le essute su llu brugliàcciu, tante cose, ca isa isa ni restàa tiempu cu dica lu ffìziu benetittu, ca nu llu spicciàa quasi mai te rrecetare.

Nnu giurnu, però, se resulìu e se purtàu a ccasa nna serva furestera de Trecase, cussì ceδδi la canuscìa e ceδδi putìa semmenare sçègghiu.

Sangu lli pìgghia!, te botta δδi pettièculi e δδe linguilonghe te lucugnanesi ncignàra cu fàcenu nzummieδδi, ncignàra cu mmalìgnanu, cu sse mmèntanu cose e cu nci se ssùppanu lu pizzu e cu nci se sciàcquanu la ucca.

- Ma va' ffanculu! Ma ci ete scuntrafatta te persunale!

- Però à' istu, cumpare, cce ssìtici a mandurlinu porta e quandu camina ni trèmula?

- Ma ci porta li pieti te pàpara!

- Però à' istu cce minne a melunceδδi?

- Ma ci tene cchiùi te trenta anni, sape quanti purpi à fritti!

- Mègghiu, cchiù' muta pràtteca tene!

- Però, sempre fimmenaru à statu e bete δδu acciprete nèsciu!

- Lassàtilu stare; cussine tene la nnamurata soa e nu nzurta le mugghièri nosce…!

Nzomma, ci mmurmuràa de cquài, ci mmalangàa de δδai. Li nzummieδδi rriara alle rìcchie te lu vescu e cu fazza spicciare le malanghe urdinàu a papa Caliazzu cu llecènzia a llu cchiù' prestu la serva te Trecase, senone ni lliàa la missa. Ci pròpriu aìa besegnu te nna dumèstica, cu sse nde pìgghia una de nu mmenu te 50 anni de ità. Ma cce cagnu! Forsi ci forsi nisciunu nci crite, ma ete la pura erdate: ntra llu paise te Lucugnanu nc'èranu mute ci ulìanu cu bàsçianu pe serve, ma parècchie èranu caruseδδe, parècchie stìanu su lla trentina, quarchetuna su lla quarantina; te quiδδe ci tenìanu 50 anni sunati e passa nisciuna ose cu bàsçia pe serva a ccasa a llu pàricu; filu pe iδδu - ca tutti sapìanu ca papa Caliazzu le serve le trattàa bone, comu te famìglia - ma percé le donne ci stìanu susu alla cenquantina decìanu ca stanu còmmute a ccasa loru.

E lu arciprèite, facendu lu gnorri, quasi pe dispita, se scucchiàu doi caruse te intisei anni l'una, pròpiu doi, doi strei veramente fatte pe bìtere e pe gudìre!

Àprite terra e gnùttitelu! Àprite celu e lampi e trònate! Le bižžoche e li biatilli, li luiggini e le erginelle, li fratelli te lu Core de Gesù e le surelle te lu Core de Marìa se scatenàra comu ci ìanu stati muzzecati te le secare…; nna vera rebbeglione te Masaniellu!

Lu vescu, sta fiata ddaveru scugghiunatu, mandàu a chiamare l'arciprèite te Lucugnanu.

- Cce scàndalu pe llu paise, cce bergogna pe lla tiòcesi! Te mmièreti cu te lleu la missa: l'àggiu penzata e la fazzu, per Deum vivum! - Matonna, comu retàu!

- Ccellenza, percéne àggiu bèssere cussì mattrattatu? Cce peccatu àggiu fattu?

- Comu cce peccatu! Fimmenaru puercu, prima te tuttu m'à' dessubbetitu: ièu te ticu "Uài a tie ci te pigghi nna tumèstica te menu te 50 anni" e tie te nde puerti a ccasa doi caruse te 26 anni petuna! Ma cce stamu cu nni pigghiamu pe mmìnchia l'unu cu ll'àutru?

- Bonsignore, scusa Bonsignore, prima te tuttu cquài nisciunu ete fessa. Nu mm'à' nnecare filu la cosa esatta: intisei e intisei quantu face? Nu face cchiùi te cinquanta? De cchiùi te 50 anni, serve nu nd'àggiu cchiate; eccu, me nd'àggiu pigghiate doi te cinquantadoi, e li cunti tòrnanu, servu te Diu!




Home Page Inizio della pubblicazione
Li cunti te Papa Caliazzu
Racconto precedente: Racconto 62 Racconto successivo:
Papa Caliazzu pueta Nvece te una, doi…, servu te Diu! Ad oculos