Home Page Inizio della pubblicazione
Li cunti te Papa Caliazzu
Racconto precedente: Racconto 65 Racconto successivo:
Lu matremòniu… nnu cimientu Lu porrum La mòneca

Lu porrum

Nna tumìneca alla mmane a missa l'acciprete te Lucugnanu spiecàu lu vangelu te Santu Luca a ddu tice ca Gesucristu, mentre sta' mmangiàanu, se giràu a Marìa, a Marta e a Matalena e disse: «… porrum unum est necessarium».

Li feteli presienti alla missa te tutta la spieca capèra sulu nna cosa: ca papa Caliazzu n'ìa dare nnu porrum petunu. Però, spetta nnu picca, spetta doi, la missa spicciàu e nisciunu ibbe rrecalatu lu porrum. Tumìneca ci ene? Ci sape?

Ma, essendu te la chèsia, unu ddummandàa all'àutru: "Ma cce bete stu porrum? Nisciunu sape cce bete stu cazzu te porrum?". Ognetunu decìa la soa; e nc'era ci tecìa e mpunìa ca lu porrum era nna spece te pampasçiulu; quarchetunu, cu fazza bìtere ca nde sape, tecìa e se nde giuràa ca era lu taratùfulu; quarchetunu àutru tra li cchiùi gnuranti, ca però nc'ìa mmìntere sempre la lìngua, tecìa e spiecàa ca lu porrum ssemigghiàa a nna petata zuccarina.

Papa Caliazzu inne a sapìre, dopu ste discussioni e ste curiosità, ca pe dumìneca ci enìa tutti li feteli se sta' spettàanu nu porrum petunu comu recalu, e allora δδu futtinculu cce te sçìu penzàu e cce te sçìu cumbenàu?

Te lu sacrestanu se fice ccattare nna cinquantina te spunžali (giacca l'ìa rrecalare, ni raccumandàu cu scòcchia li cchiùi taδδecuti) e la tumìneca a missa spiecàu lu stessu passu te lu vangelu te Santu Luca. Poi fice dare nnu spunžale petunu a tutti li presienti.

La gente nde rimase prima surpresa e maraegghiata te δδu sorte te recalu, ma poi se mise cu nci schersa e cu nci rite su llu fattu ca pe nna semana ci sape cce ìanu cungetturatu, ci sape cce sse ìanu mmaggenatu; se sta' spettàanu ci sape ccene e, nvece, δδu sangu de porrum nun era àutru cca nnu fetente spunžale; e tutti la pigghiàra su llu risu.

Alla fine te la missa, ppena lu saggerdote te su llu artare se giràu cu dica: «Ite, missa est», nna tale - sai cine? la Meca pieti-te-pàpara - ca te tutta la custione nu nd'ìa capitu nienti, ca era puru nnu picca surda, žau all'ària lu spunžale e cu nna uce tremulante ddummandàu:

- Arciprèite, cce mme nd'àggiu fare te stu affare?

- Fìccatelu… a δδai, ci nu nc'ete patrunu! - respuse papa Caliazzu chersandu e la gente scuppiàu a nna risata rande rande.




Home Page Inizio della pubblicazione
Li cunti te Papa Caliazzu
Racconto precedente: Racconto 65 Racconto successivo:
Lu matremòniu… nnu cimientu Lu porrum La mòneca