Home Page Inizio della pubblicazione
Li cunti te Papa Caliazzu
Racconto precedente: Racconto 66 Racconto successivo:
Lu porrum La mòneca Santu Pistone

La mòneca

Comu succetìa tutte le fiate, lu vescu te la tiòcesi te Lessanu, quandu se truàa a passare cchiuttostu tardu de Lucugnanu, mandàa a dìcere a papa Caliazzu ca facìa lu pernottu alla canòneca. L'arciprèite, puru ci nu sempre lu ìa a caru, facìa te tuttu cu nni fazza truare ogne cunfuertu.

Nna fiata era de iernu cupu; era una te δδe sçiurnate mmulenute, fridde te còccia, ca te facìa rrunchiare le spaδδe ci tie stii cu lle manu a mpàuta, te runceδδàanu le tìsçete ci stii a lla fatìa.

Già alla sçiuta, lu secretàriu particulare te lu vescu aìa lassatu tittu ca a lla turnata versu sira Bonsignore se fermàa cu passa la nuttata a Lucugnanu.

- Lu vèscuvu se raccumanda cu nni faci truare nna mòneca ntra llu liettu cu llu scarfa e cu llu ristora, datu ca patisce lu friddu - cussì ni disse lu secretàriu.

Papa Caliazzu, ca era piulusu alle cose soi, ose cu precisa e se nfurmàu:

- Nna mòneca cu scarfa Bonsignore o nna mòneca cu scarfa lu liettu?

- "Nna mòneca ntra llu liettu cu mme pozza scarfare e risturare": quiste su' state le palore precise te lu vèscuvu e quiste te rrepetu - riferìu lu secretàriu cu lla màssema esattezza.

Lu arciprèite te Lucugnanu se sçiu feccàu fena alla punta te Lèuche, cercàu dènzia alla matre superiora e la priàu cu nni mpresta pe stanotte nna mòneca, cchiuttostu presentàbbile, mègghiu ci ngraziata, mègghiu ncora ci stìa bona a carni, nzomma nna mòneca atatta "cu scarfa e cu rristora Bonsignore".

La superiora quasi quasi se ngelusìu pe llu fattu ca sta fiata lu vescu nde preferìa una carusa…; ma siccomu nu putìa dire te none, scucchiàu surella Metirde, nna giòane beδδa, ca s'ìa fatta mòneca percé ìa stata lassata te lu zitu.

La sira pròpriu tardu rriàu a ncarrozza lu vèscu tuttu ntrignulatu pe llu sçelu; se sentìa tantu straccu ca nu mbose mancu cu mmàngia: ssaggiàu nnu sulu bicchieri te mieru càutu e se ritiràu ntra lla càmmera a iδδu rreservata.

Papa Caliazzu nu bera sicuru ci aìa nterpetratu buenu le ntenzioni te lu vèscuvu e, curiusetusu te natura, rrumanìu cùcchiu a lla porta, spettandu, macari, ci sente Bonsignore retare: «Arciprèite, servu te Diu, cce m'à' misu ntra llu liettu, nna mòneca te carne?», e papa Caliazzu s'ìa preparata pronta la risposta: «Ccellenza, lu secretàriu me raccumandàu cu fazzu truare ntra llu liettu 'nna mòneca cu scarfa Bonsignore'».

Ma… nienti…

L'acciprete stìa cu lla rìcchia ncuδδata alla porta ma lu vescu nu chiamàu, nu prutestàu…; se sentìa sulamente rumore de cestieδδi… e quarche rrisatina.

Papa Caliazzu lavuràa te fantasìa e pensàa ca, na!, lu vèscuvu lu chiamàa e ni decìa: «Arciprèite, ièu nu ntendìa nna mòneca te carne mòrbita e lìscia, ma nna mòneca te stasçiδδe de tàula…». Ma te l'àutra parte de la porta… nienti, nu binne nuδδa uce, nuδδa lamentela, nuδδa prutesta, nisciuna chiamata, segnum era ca papa Caliazzu aìa nduenata la ntenzione te lu vèscuvu sou. L'acciprete, curiusetusu, mpezzàu ncora rìcchia e nu ntise cchiùi lu fuscìu te le cuperte, segnum era ca lu vescu e la mòneca s'ìanu scarfati e ìanu mpassulati risturati e sutispatti.

La matina dopu, quandu lu vescu essìu te la càmmera, l'acciprete ni essìu nnanti, ni fice la reverènzia, ni asàu lu nieδδu e ddummandàu:

- Bonsignore, à' passata nna bona notte?

- Magnìfica notte; àggiu statu tantu buenu e a llu càutu.

- Allora la mòneca à funziunatu?

- Figliolu, sacci ca ccerti mumenti funziona mègghiu nna mòneca cca deice scarfalietti!

"A cci la sta' dici!" - tisse ntra de iδδu papa Caliazzu, cuntente, però, ca nun ìa filu mmarcapitu.




Home Page Inizio della pubblicazione
Li cunti te Papa Caliazzu
Racconto precedente: Racconto 66 Racconto successivo:
Lu porrum La mòneca Santu Pistone