| Home Page | Inizio della pubblicazione | |
| Li cunti te Papa Caliazzu | ||
| Racconto precedente: | Racconto 68 | Racconto successivo: |
| Santu Pistone | … quiδδu ci ole | La lùrtima cartùccia |
Nc'era nna fiata lu Rusàriu te la Ndata Signa, ca abbetàa alla stessa strata te l'acciprete papa Caliazzu e tenìa la putèa te mèsciu ramaru intra a nnu sampuertu tirimpettu a ccasa a ddu abbetàa; eccu, pe cquistu se sentìa còmmutu, percé casa-putèa stìanu ucca-nasu.
Mèsciu Rusàriu tenìa nna mugghiere te nna tuticina te anni cchiùi piccinna te iδδu; se chiamàa Rusulina, nnu bellu nume, era nna vera fìmmena te casa soa, simpàteca te moti, beδδa te facce, bona te core. Era nna cristiana ca ulìa mutu bene a marìtusa; nu facìa nienti ci nu nde passàa palora a llu gnore sou, cchiùi ca tutti li mumenti se tenìanu sutta uècchiu: iδδa te cquài e iδδu te δδai te la strata.
- Rusàriu, à benutu lu putature: pote mmundare l'àrveru te percuecu?
- Sine, Rusulina mia, ccumpàgnalu all'uertu.
- Gnore miu, à benutu l'acciprete: pote tare la santa benetezione alla casa?
- Sine, Rusulina, fanni benetìre càmmera, cucina e suppinna.
- Rusàriu, pozzu mprestare nna maniata te sale alla cummare Cesira?
- Sine, gnora mia, danni lu sale, però a ccàngiu fatte tare nnu pìzzecu te pipe.
E cussìne tutte le fiate e cussine cu tutti.
Passamu moi a papa Caliazzu, senò cce cc'èntranu ste cose titte prima?
L'acciprèite te Lucugnanu te tantu tiempu ìa menatu l'ècchiu alla Rusulina (era fattu cussine pe nnatura: pigghiàa la cotta pe tutte le fìmmene ngraziate!); tante fiate te su lla lòggia ìa mandate ucchiate mpassiunate a δδa carusazza mentre cu lle razze nfurdecate spandìa le rrobbe ntra llu sçiardinieδδu (nna fiata l'ìa istu e nn'ìa puru risu); tante fiate ìa cercata l'occasione bona cu nde àggia li favori, ma ogne fiata la Rusulina cu lla ucca a furma te core ni decìa:
- Spetta, acciprete; nu te nde curare quantu ddummandu a llu maritu miu.
- None, none - se menàa l'acciprete - nde parlamu quarche àura fiata.
E, pe papalèu, penza e ripenza, la manera bona papa Caliazzu la truàu: a δδu mandrillu ni putìa mancare lu spetente?
Nna èspera, dopu marìsçiu, l'acciprete se presentàu a ccasa alla Rusulina e ni disse cu tutti li riquardi:
- Cummare Rusulina, te cercu nnu faòre rande rande: me pueti dare lu pecciune?
- Spetta ca ddummandu marìtuma lu Rusàriu.
- None, citta, nu te ncummutare ca lu ba' ddummandu ièu stessu.
Papa Caliazzu passàu te l'àutra parte te la strata, trasìu ntra lla putèa tirimpettu e fice stu discursettu ngarbatu ngarbatu:
- Mèsciu Rusàriu, crai à benìre a ccasa mia Bonsignore lu vèscuvu. La sai puru tie, no? ca lu vèscuvu nèsciu ete malatu te stòmecu, forsi ci forsi tene la càstreca o l'ùrgiula, e nu pote mangiare cose fuerti e pesanti. Ièu ìa penzatu cu nni fazzu preparare nna pietanza leggera leggera. Tie ci sinti nnu buenu cristianu me dai o me indi nna aδδina ècchia? o, mègghiu ncora, nnu pecciune? A Bonsignore nèsciu ni face bene nna scuteδδa te pastina cu llu brotu.
- Certu, nci ole nnu piatticeδδu te pastina cu llu brotu te aδδina ècchia - cunfermàu lu Rusàriu - o mègghiu ncora te pecciune.
- Na, cumpare Rusàriu, me l'à' lliata pròpriu te ucca; pe quistu su' benutu: ci me indi nnu pecciune e ci me dai puru nna francata te petrusinu e doi fronde te basìlecu e de làcciu pe ndori.
Lu mèsciu ramaru, tisu susu a llu purtuncinu te la putèa, ni retàu alla mugghiere dirimpettu:
- Rusulina, moi ci ene papa Caliazzu, danni tuttu ccenca bole.
- Pròpriu tuttu? - se ssecuràu la beδδa Rusulina.
- Sine, gnora mia, all'acciprete nèsciu danni quiδδu ci ole: lu pecciune e ccenca àutru te cerca.
E puru sta fiata δδu gianfuttieri te papa Caliazzu nde la ibbe inta, ma tuccàu cu sse la suta, percé urmai nun era cchiùi lu giòene mandiδδu fimmenaru te àuri tiempi…
| Home Page | Inizio della pubblicazione | |
| Li cunti te Papa Caliazzu | ||
| Racconto precedente: | Racconto 68 | Racconto successivo: |
| Santu Pistone | … quiδδu ci ole | La lùrtima cartùccia |