Home Page Inizio della pubblicazione
Li cunti te Papa Caliazzu
Racconto precedente: Racconto 67 Racconto successivo:
La mòneca Santu Pistone … quiδδu ci ole

Santu Pistone

Alla tiòcesi de Lessanu, δδu annu aìa successu ca ìanu muerti nna seìna te canòneci; allora lu vèscuvu, cu òccupa li posti lìbberi e acanti, senza cu nnòmina li nei iδδu stessu a mpersona, tecise cu fazza nnu cuncorsu: li cchiùi bravi encìanu, li sei ca te cchiùi se mmurtalàanu ddentàanu canòneci, cussì nisciunu se putìa llamentare.

Ci l'ìa pututu mmaggenare? Se presentàra nnu centenaru te prieti: tutti ulìanu cu ddèntanu canòneci te la cattetrale. Lu vescu fice dettare ttre temi: unu su lla sacra liturgìa, unu su lla sacra teuluggìa, lu tersu su llu sacru martirulòggiu.

Papa Caliazzu - lu ricunuscìa iδδu stessu - te sacra liturgìa sapìa a stienti le rècule te la missa, te lu battèsemu, te lu matremòniu e de la stremunzione, le ceremònie ca facìa ogne giurnu; te tante àure norme nu sse nde rrecurdàa nnu pascali de nienti. Scartàu puru lu tema te sacra teuluggìa, percé… nizzi, tàbbula rasa! gneffiata ci s'ìa misu cu spieca lu misteru te la Santa Trinità o quiδδu te la verginità te Marìa matre te Diu s'ìa sempre mpappinatu o ìa scuncrusu; se rrecurdàa sulu δδe quattru fessarèi ci se mpàranu alli strei alle lezioni te catechìsemu.

Nzomma, llea lu primu, scarta lu secundu, nu nni rrimase cca ccu scòcchia lu tema su lla vita te nnu Santu Màrtire, percé te quandu a quandu aìa sçiutu cu prèteca cquài e δδai alle feste te li Santi prutettori te paise.

"E cci tutti quanti sti spaccimusi te cullechi fàcenu stu stessu tema su lla vita te nnu Santu…, ièu su' futtutu listessu" - penzàu papa Caliazzu e ncignàu cu ssuta friddu e ni inne la tremareδδa, percé - era lampante - prima cu mmuera, lu postu te canònecu lu ulìa ddaveru, cussine, pe sutispazione.

Pe stu mutivu nu sse perse te curàggiu, stise lu fògghiu te carta susu a llu bancu, zeccàu la pinna, lleccàu lu penninu, lu ssuppàu ntra llu calamaru te nchiostru e ncignàu a scrìere, a scrìere spiertu comu nna machinetta.

Parlàu te Santu Pistone: disse te quandu nascìu a δδu tale paise te δδu tale reame; scrisse te l'anni ci passàu comu remitu ntra nnu boscu; cuntàu papa Caliazzu ca Santu Pistone era… mutu ben furnitu e pe cquistu murtificàa lu corpu camenandu squasatu subbra a lli ausapieti, facendu desçiuni ogne bernetìa e scàmmeri tutti l'àuri giurni, mangiandu o pampasçiuni cruti o rùmmule te scràsçia; cuntàu ca lu temòniu tante fiate ni mandàa le tantazioni, ma lu remitu, fiermu e forte, nu ccatìa a peccatu.

Nna fiata cumparìu ntra llu boscu a mmienzu alli àrveri nna beδδa carusa, nna donna nuta fatta pe bìtere, cu tante doi minne tise tise, cu lli fianchi tundi e chini, cu nnu culissi a mandurlinu, ca a ogne passu se cutulàa, e nu eδδicu tantu ngraziatu…; chianu chianu δδa carusazza, camenandu susu all'erva lattumusa, sçìa ccugghiendu rùmmule de màcchia e manu manu se cucchiàa a llu Santu remitu; ma Santu Pistone… nienti: rresestìu, se fice la santa cruce e la bella pparizione sparìu comu nna mmàggine de nìgghia.

Papa Caliazzu screìu puru ca nna sira te tempesta, quandu Santu Pistone stìa stisu subbra a llu pagghiarizzu, tra llu dderlampare te le saiette e lu sçattarisçiare te le trònate ntise tuzzare allu purtuncinu te la barracca; lu remitu se žàu, aprìu e de nanti se idde nnu carusieδδu cu nna facce ndilicata e nnu nasu mprufelatu, cu llu cappieδδu ncafatu ca sculàa àcqua e cu lle rrobbe mmuδδate suppe suppe. Santu Pistone lu fice trasìre, lu iutàu cu sse spògghia, lu fice stèndere susu a llu saccune, nci se curcàu te coste e ncignàu cu nni frìcula li carni tiènneri e belli tulati; e llùscialu te nanti e llìscialu te retu, spicciàu ca Santu Pistone se lu trusciàu buenu buenu…

All'antresattu, però, a nn'àngulu te la capanda se ausàra tante ampe te fuecu e a nnanti all'ecchi stessi te lu remitu δδu beδδu uagnone se strafurmàu a diàulu bruttu e schifosu, ca, retènduni a nfacce cu δδi tienti te lupu, sparìu ntra llu fumulizzu.

Santu Pistone ricanuscìu lu peccatu sou, se pentìu e de tandu se dese a cchiù' lenghi desçiuni, a cchiù' terrìbbili martìri. Lu Signore, comu sempre pe lli peccati te la carne, nde ibbe tògghia e lu perdunàu.

Be, amici, sapiti ca papa Caliazzu fose prumossu e foi fattu canònecu?

Sì, percé muti prieti ìanu cunsegnatu lu fògghiu iancu, senza mancu nna palora scritta; àutri ìanu parlatu te lu sòletu San Luisçi, te lu sòletu Sant'Antoni, te la sòleta Santa Filumena: cose fritte e suffritte; l'acciprete te Lucugnanu, nvece, aìa parlatu te nnu Santu furestieri, te tutti scanusciutu, nnu veru òmmene, ci prima face peccatu, e pacènzia!, ma poi te pressa se pentisce (su stu puntu papa Caliazzu nsistìu mutu), nde ae rimorsu de cuscènzia e cerca perdunu a llu Signore de lu celu e de la terra.

La Cummissione te same, veramente, scucchiàu lu tema te l'arciprèite te Lucugnanu puru pe nn'àura raggione, pe lla raggione vera ca te Santu Pistone nu nd'ìanu mai sentutu parlare, però nu mbulìanu cu fàzzanu capìre e cu sse dica - largu nde sia - ca iδδi, li cchiùi struiti te la tiòcesi, Santu Pistone nu llu canuscìanu pròpriu filu!

E certu ca nu llu putìanu canùscere nnu tale Santu, percé papa Caliazzu se l'ìa mmentatu te sana pianta!

Però la stòria te Santu Pistone piazze puru a Succellenza Bonsignore, ca numenàu lu pàricu te Lucugnanu, papa Caliazzu, canònecu mitratu te Santu Trifone te Lessanu.




Home Page Inizio della pubblicazione
Li cunti te Papa Caliazzu
Racconto precedente: Racconto 67 Racconto successivo:
La mòneca Santu Pistone … quiδδu ci ole