Home Page Inizio della pubblicazione
Suntu... fatti nesci
Capitolo precedente: Capitolo 10 Capitolo successivo:
S. CASTRUMETIANU
Lu Casatu
S. CASTRUMETIANU
Lu marchesinu Sicismondu
S. CASTRUMETIANU
Sicismondu patriotta e màrtire

SICISMONDU CASTRUMETIANU - Lu marchesinu Sicismondu

S'ìa fattu già carusieδδu Sicismondu Castrumetianu quandu trasìu comu cunvittore ntra llu Cullèggiu "San Giuseppe" de Lecce cu stùtia cu lli Patri Gesuiti. Tenìa gnigna a ncapu lu striu, tenìa cùcuma, lu stùtiu ni piacìa, nc'era lu desedèriu cu mpara e pe quistu ddentàu nnu giuinottu mutu brau, mutu struitu, pusatu e ngarbatu.

Me cuntàa nònnuma ca lu marchesinu te giòane nun era superbiusu comu a sirsa don Dumènicu, ca tenìa nna facce ngrugnusa e parìa ca stìa sempre cu lli cazzi ncapu; ma anzi era nnu carusu alla manu, pròpiu demucràtecu, tantu e' veru ca ci nn'omu rande scappeδδànduse e nchinànduse lu salutàa: «Bongiornu, Signurinu Duca!» - (Duca, percé li Marchesi Castrumetianu de Caδδinu ìanu stati puru duchi, ma de Murcianu, però) - lu Sicismondu respundìa cu lla ucca a rrisu: «Bona salute a signurìa!».

Quandu, poi, se truàa a vacanza cquài allu paise, ni piacìa cu bàsçia susu a llu Crucefissu o allu Piru o ntra lla Calìa a passèggiu te unita cu llu Diecu Garrisi (ca poi te rande ddentàu miètecu cunduttatu), cu llu Cìcciu Murrone (ca se fice spežiale) e cu llu Marianu Micheli Arigliani, e sçìanu tenendu mente alli pariti, alle spècchie, alle fogge, nzomma a tutti li riesti te la cità ntica e scanusciuta, e ruδδàanu a ncerca te tombe e scaurtàanu ntra lla terra e ccugghìanu quarche cupèrchiu te suppiera o te pignata o te lucerna, ca truàanu ntra lle chiesure Margiotte, Sediolu, Giorgi, Giancastieδδu, Fica, Cupa, Sentina, Scarani.

Ogne fiata ci sçia a passèggiu, sulu o cu lli amici, pe lla strata te le Menže fena a lli Freuliti o fena alli Nzarti o mmera alle Rine o a bàsciu allu fièu versu la Matunneδδa fena a Santa Lieni, ni piacìa cu sse ferma cu lli ellani (li canuscìa tutti te nume!) e parlàa e dummandàa nutìzie, e de li cchiù' meschini se facìa cuntare le pene e li uai de le famìglie loru; e, pe quantu putìa, iutàa li cchiùi spenturati.

Ma nnu divertimentu rande pe Sicismondu (quarche ecchiareδδa se mpappinàa e lu chiamàa 'Cicirimondu'), nn'impegnu sou te ogne annu era quiδδu cu urganižža la gara te la cursa ntra lli sacchi turnu turnu alla chiazza (tandu la chiazza era te terra e de tufina battuta, filu mmattunata comu a moi), tispita ca se facìa l'ùrtima tumìneca te acostu, festa te la Matonna te lu Monte piccinnu; comu prèmiu: nnu sicaru tuscanu a tutti quiδδi ci pigghiàanu parte, e a cinca encìa nc'era de subbracchiùi nnu ducatu allu primu, cìnque carrini allu secundu e nna quattrusordi allu tersu.

Don Sicismondu tenìa puru lu ncàrecu cu prepara la cuccagna te la festa te la Nunziata, lu 25 te marsu. A centru de lu largu te la chiesiceδδa facìa ntesare nnu palu àutu àutu, lìsciu lìsciu untu te sapune russu, e a ncima ncima alle stasçiδδe nchiuate a crucera nci facìa ppèndere nnu ianu, tante doi pezze te casu, quattru ròtuli te maccarruni menžazzita, satizza, presuttu, e quattru fiaschi te mieru ècchiu te la cantina ben furnita te sirsa; poi furmàa ttre squatre te carusi: la squatra ci encìa la dispita te la cuccagna se pigghiàa pe prèmiu tuttu stu bene te Diu, ca pe δδi tiempi era ddaveru nna pruetènzia te lu Signore.

La èspera ncignàa la dispita: li carusi te la cuccagna, comu nd'ìanu stati struiti prima, estuti allu motu cchiùi ritìculu, s'ìanu fare schersi de fra iδδi, s'ìanu nzurtare e cementare tra lle squatre, ìanu scrufulare te prupòsetu, ìanu fìngere ca catìanu, quarchetunu ncannicchiatu alla chianetta ìa fare finta ca ni nde càtenu li càusi e rumanìa culinutu nnanti all'ecchi te tutti li presienti, màsculi e fìmmene: ìanu fare, nzomma, nnu spettàculu cu fàcenu divèrtere la gente.

E cchiùi te ttrecentu persone ssistìanu alla gara, mmuntunate turnu turnu alla cuccagna, mentre àutri uagnuni te subbra lla lòggia te lu patrunu Lesandru Panesi, quiδδa te la Sara la mamma te la Metirde e de la Ramundina, te subbra alla lòggia te donna Chicchina e de quiδδa te la maestra Vittòria (l'àure case cùcchie, quiδδe te la Ràzzia, te lu Totu De Dumìnicis, te li Palermu, te lu Pici Azzarinu e de lu Angiulinu Capiressu èranu a cannizzi e nu tenìanu logge!), tanti pigghianculu te strei - ripetu - te subbra lle logge ecine teràanu marange (secundu la usanza), marànge a strafòttere, a ncapu alla gente. Era nnu veru divertimentu!

Passàra li anni e lu giòane Sicismondu Castrumetianu, de core buenu e de mente unesta, ddentàu libberale e amante te la giustìzia, e ncignàu a desiderare nnu Regnu currettu e urdinatu, nnu statu te libbertà e unestità, nna nažione pacìfica e cuntenta, senza bricanti, senza camburristi, senza spruttatori te la pôra gente.

«Viva Rre Ferdinandu! Viva la Custituzione!» - retàu cutantu prièsçiu ntra llu core Sicismondu, quandu lu 12 te frebbaru 1848 ntise sunare all'àutu le campane te la chèsia matre e quiδδe te lu cumentu, e puru l'àutre de la Nunziata e de la cappella te la Matonna te l'Arcu, ca salutàanu la nutizia tantu desiderata ca Soa Maistà Ferdinandu II de Borbone - «W lu Rre!» - an fine aìa cuncessa la Custituzione libberale alli sùdditi te lu Regnu te le doi Sicìglie.

Ma lu 15 te masçiu, sulu ttre misi doppu, ni ncupìu lu core e allu marchesinu lu prièsçiu se cangiàu a fele e ràggia, quandu inne a sapìre ca Rre Ferdinandu II (ca tutti ngiuràanu Rre Bomba) s'ìa rimangiata la palora data, aìa nnullate le libbertà e aìa turnatu cu guverna te tirannu e cu persècuta li patriotti carbunari e libberali e tutti li citatini amanti te la libbertà e de la giustizia.

Però lu Risorgimentu cuntinuàu listessu a despiettu de Soa Maistà e a despiettu te li amici soi nòbbili privileggiati e capezzuni cunservatori…; tantu è veru ca successe nnu Quarantottu - mo' nci ole, a! - e l'Itàlia, ca era divisa a tanti Stati dièbbuli e piccicchi, scuppiàu, se ncendiàu, e tante fòcare se ddumàra a Milanu, Venèzia, Bulogna, Mòtena, Firenze, a Rroma e puru a Nàpuli, la capitale nòscia te δδi tiempi: èranu li sùdditi spruttati e uppressi ca cercàanu cu nde càccianu li Suvrani tiranni, èranu li uèmmeni ca tentàanu cu ddèntanu lìbberi, èranu nzomma tutti quanti l'Italiani ca ulìanu cu ttòrnanu lìbberi, uniti e ndipendenti!




Home Page Inizio della pubblicazione
Suntu... fatti nesci
Capitolo precedente: Capitolo 10 Capitolo successivo:
S. CASTRUMETIANU
Lu Casatu
S. CASTRUMETIANU
Lu marchesinu Sicismondu
S. CASTRUMETIANU
Sicismondu patriotta e màrtire