Home Page Inizio della pubblicazione
Suntu... fatti nesci
Capitolo precedente: Capitolo 11 Capitolo successivo:
S. CASTRUMETIANU
Lu marchesinu Sicismondu
S. CASTRUMETIANU
Sicismondu patriotta e màrtire
S. CASTRUMETIANU
Lu Marchese lìbberu

SICISMONDU CASTRUMETIANU - Sicismondu patriotta e màrteru

Sicismondu Castrumetianu, uramai carusu maturu, se mise cu sse sonna cuntinuamente e cu sse àcura l'Itàlia ntiera lìbbera e tutta unita; nu rrepùbbricana, però, comu la ulìanu Mazzini, Settembrini e Calibbardi, ma sempre munàrchica cussì comu la ulìa Rre Vittòriu de Savoia e lu ministru sou Camillu de Cavour!

E de li libberali leccesi foi numenatu Secretàriu te lu Cìrculu Patriòtticu Salentinu e ddentàu amicu fitatu e secretu te l'avvucatu Sarvatore Stampàcchia, capu de tutti li patriotti te la pruvincia te Lecce, ca tandu - teniti mente - cumprendìa puru li tenimienti de Taràntu e de Brìndisi.

Ma a settembre, sempre te lu 1848, migghiare te sbirri burbònici trasèra alla scurdata ntra Lecce e carceràra a unu a unu li principali patriotti carbunari e libberali.

Lu Castrumetianu nèsciu, pròpiu percé abbetàa a Caδδinu, se la scampàu pe δδa fiata e tentàu cu sse nde scappa all'Arbanìa; ma nu nci riuscìu mancu e lu 30 uttobbre te lu '48, a 37 anni, fose arrestatu, purtatu ntra llu càrceru te San Frangiscu te Lecce e chiusu te unita all'àutri amici ca ìanu stati carcerati nnu mese prima. Ncignàu allora a ssaggiare la vita ntra lle privazioni e le pene de la preggiunìa.

Alli 28 d'aùstu de lu 1850 ncignàu lu prucessu: lu presitente te lu tribbunale e lu prùbbecu ccusatore cu lle lingue te serpienti menàanu frasi uffensive contru lu Castrumetianu, chiamàndulu rebbelle, anàrchecu, rennecatu, tratitore te Rre Ferdinandu, e palore mmenezzanti contru li avvucati e li testemoni a favore.

Lu 2 ticembre se chiuse la càusa e lu prucessu se spicciàu; la sentènzia foi: la pena te morte, cangiata a ttrent'anni te catina allu pete.

Sicismondu Castrumetianu, sei misi doppu, te Lecce foi purtatu a Nàpuli, la capitale, chiusu ntra llu càrceru te lu Càrmenu a pane e àcqua, ttaccatu alla catina longa ttre metri e mienžu e pesante quìndici chili.

Te Nàpuli, poi, lu mandàra allu bagnu penale sull'ìsula te Pròcita, ncora cchiùi fetente e schifosa, tantu ca era chiamata la "rrecina te le calere". Doppu sette misi ncora, te unita cu àutri cundannati pulitici, Sicismondu Castrumetianu, ca gìa ìa cacciati (a 29 anni) li capiδδi tutti ianchi comu nie, lu trasferèra alla calera te Montefuscu, lu cchiù paurusu e crutele te li càrceri, isulatu a mienžu alle muntagne te l'Irpìnia, tantu temutu ca la gente cantàa a llìngua napuletana:

«Chi trase a Montefusco e poi se nn'esce

po' di' ca nterra n'ata vota nasce!»

Lu cumandante te la priggione alli cundannati ni sçìa sempre pretecandu: «Facìu mègghiu ci u ccedìu te suli, cussìne patiti menu trumienti» - «Percéne nu tentati cu scappati? cussìne le uardie mei bu spàranu alle spaδδe e spicciati te suffrìre!»

Quarche annu doppu, pe òrdine te lu Prefettu te Nàpuli, lu Castrumetianu, sempre ncatenatu, cu nna carretta lu purtàra alla capitale. A δδai lu sta' spettàa sorsa, donna Custanza; ma quandu se lu idde nnanzi all'ecchi, a stienti lu canuscìu, ritottu comu era a pelle e osse, tremulante subbra a δδ'anche longhe e fine fine.

«Frate miu beδδu, te tie s'à ntaressatu Bonsignore Nicola Caputu Vescuvu te Lecce, ièu m'àggiu raccumandata allu Prefettu de Nàpuli Pascali Guverna, e m'ànu ssicuratu ca ci tie firmi cquai, sutta a lla dumanda te cràzia, buscrai stessu puei èssere scarceratu».

«E alli amici mei è rreservata la stessa sorte?» - demmandàu Sicismondu.

«Penza pe tie, moi - ni respuse donna Custanza - Ieu àggiu uttenuta la cràzia pe tie; ognetunu cu penza pe iδδu. Firma cquai e sinti lìbberu!»

«No, nu pozzu e nu bògghiu - disse l'eròecu paisanu nèsciu - Lìbberi tutti o mancu ièu!»

«Ma tie sinti pàcciu?!»

«None, nu suntu pàcciu! Ièu nu mbògghiu bessu scarceratu pe raccumandazioni o pe sùppriche: o Rre Ferdinandu ni llìbbera tutti o ièu tornu a Montefuscu!»

E cussì successe.

Li anni passàanu lienti e tremendi: giurni terrìbbili, turtùre nsoppurtàbbili. Sicismondu s'ìa mmalazzatu bruttu: s'ìanu rrussuti l'ecchi e la vista s'ìa ncurtuta; li cannaliri s'ìanu cunfiati e allu gnùttere ni dulìanu te còccia; le vìscere eranu cònfie; a fiate te lu bellu e buenu ni giràa la capu e ni enìanu le mancanze.

Ma ncora resestìa a differenza te trìtici cumpagni te pena ca nvece, pôri meschini, ìanu muerti pe lle turtùre e le sufferenze.

Nnu giurnu, èranu li 9 te sçennaru te lu 1859, lu cumandante de la priggione alli ergastulani pulìtici, quasi alla scurdata, ni dese l'òrdine cu sse prepàranu ca ìanu pàrtere. A ddune ntorna èranu destenati? A ddune ìanu scire? Nisciunu ni sippe dire nienti.

Viaggiandu a mienžu alla nie cu lle divise a strisce te pannu leggeru e cu lle scarpe te pezza, rriàra allu portu de Nàpuli. Cquai sìppera ca lu Rre 'Bomba' ìa decisu cu nde li càccia pe sempre te lu Regnu sou e cu lli manda all'esìgliu a vita alla luntana Mèrica.

Lu papurettu rriàu prima a Nìsita, poi tuccàu terra a Pròcita, poi a Santu Stèfanu e a cquai mbarcàu puru lu patriotta napuletanu antiburbònecu Luiggi Settembrini e àutri esigliati pulìtici. A ntuttu èranu 66. Passatu lu Strettu te Cibbirterra, rriàu allu Portucallu e trasìu ntra llu portu te Càtice cu fazza rifornimentu e pruiste, prima cu affronta lu nfinitu mare te l'Ucèanu.

Rrumanèra fiermi intiquattru giurni, spettandu la tempesta cu spìccia e li iundi de l'Ucèanu cu sse càrmanu.

Lu 10 frebbaru 1859, alle 8 te la matina, sempre ncatenati a doi a doi, li preggiunieri se mbarcàra su lla nave mericana "Davide Stewart", cumandata te lu capetanu de lungu corsu Samuele Prentiss, nnu veru lupu te mare.

A stu puntu li fatti ddèntanu strambi e pàrenu quasi nnu rumanzu nventatu, ma nvece ete la santa verità. La èspera te lu 13 frebbaru alla nave se cùcchia nna barca cu cquattru rematori e nnu tenentinu te marina; quistu ddummanda lu permessu ci pote salìre a bordu e lu capetanu Prentiss ni lu cuncede. Lu tenente se apparta a llengu prima cu llu cumandante mericanu e poi ba' parla a nsecretu cu llu patriotta Luiggi Settembrini, e tutti ttrete pìgghianu accordi. Pussanza te li sordi! li turnìsi càccianu l'ecchi puru allu demòniu!

Sapiti ci era δδu giòene tenente? era nienzi te menu cca lu Rafelucciu Settembrini, lu fìgghiu te Luiggi Settembrini, ca te la ità te tèice anni aìa stutiatu a Londra e aìa ddentatu ufficiale te la marina ngrese.




Home Page Inizio della pubblicazione
Suntu... fatti nesci
Capitolo precedente: Capitolo 11 Capitolo successivo:
S. CASTRUMETIANU
Lu marchesinu Sicismondu
S. CASTRUMETIANU
Sicismondu patriotta e màrtire
S. CASTRUMETIANU
Lu Marchese lìbberu