Home Page Inizio della pubblicazione
Cose te pacci - Cunti culacchi canti
Capitolo precedente: Capitolo 5 Capitolo successivo:
Cussì sçìanu le cose, prima… La cummare furmiculìcchia Lu ràulu e lla urpe


5 - La cummare furmiculìcchia

Sta stòria ete pròpiu pe lli cchiù' piccinni. Aìi bìtere comu stìanu attenti, beδδi mei, cu lle rìcchie tise e cu ll'ecchi pierti, mentre la mamma rande facìa cu lli fierri a mmanu lu quasettu e cuntàa, cuntàa fàule cu δδa uce cara e fina.

Nc'era nna fiata nna furmiculìcchia ca, scupandu scupandu a ccasa, truàu nnu sordu.

«Cce mme nde ccattu, cce mme nde ccattu: me nde ccattu nnu buccunottu?... None, none, seno' me chiàmanu cannaruta!».

«Cce mme nde ccattu, cce mme nde ccattu: me nde ccattu nnu cappellinu cu lla pinna te paone?… None, none, seno' me chiàmanu caggianeδδa!».

«Cce mme nde ccattu, cce mme nde ccattu: me nde ccattu nnu sçisci nuèu?… Sine, sine, cussì' me ngrillu e mme trou nnu brau zitu».

Se ccattàu nnu mienžu parmu te pannu te fiàndena, se cusìu nna esticeδδa pròpriu ngraziatìcchia, se paràu e se nfacciàu a lla fenèscia.

Passàu prima nnu bellu puδδitru, ci disse:

«Cummare furmiculìcchia, cce ssi' ngraziata; percéne stai a lla fenèscia?».

«Pe mmaretare».

«Me uèi a mmie?».

«E comu faci la notte?».

«Iii… ìii…» - nnicchiàu lu puδδitru strunculisçiandu e spattendu la cuta.

«None, none, ca me faci nzatare e mpaurare. Sorta rande e statte buenu!».

Doppu nnu picca se truàu a ppassare nnu sçencarieδδu, ci ddummandàu cu nna uce cchiuttostu mbrafata:

«Cummare furmiculìcchia, percéne stai a lla fenèscia?».

«Pe mmaretare».

«Uè' tte pigghi a mmie?».

«E comu faci la notte?».

«Mmuu… mmuu…» - sçamàu lu sçencarieδδu, cutulandu la capu e fiatandu te le tarici.

«None, none, ca me faci nzatare e mpaurare» - ni respuse la furmìcula uδδànduse le rìcchie.

Passàu poi nnu aδδu cu lli speruni alli pieti e cu lla crista russa tisa tisa, idde la zita parata tantu ngraziata e ddummandàu:

«Cummare furmiculìcchia, percéne t'à' misa a lla fenèscia?».

«Pe mmaretare».

«Me uèi a mmie?».

«E comu faci la matina a prima arba?».

«Cuccurucùu…, cuccuruchèe...» - cantàu l'aδδuzzu cu nna uce sçhiδδante.

«None, none, ca tie me faci nzatare e me sçhiδδi ntra lle rìcchie. Sorta rande listessu e statte buenu!».

Allu mbrunire, parite parite passàu nnu surge cu llu musìcchiu pezzutu e disse:

«Cummare furmiculìcchia, percéne stai a lla fenèscia?».

«Cu mme trou lu zitu e cu mme mmaritu».

«Cce nde pienzi te mie? Ni cuncertamu?».

«Ma, ...la notte comu faci?» - ddummandàu speranzusa la furmìcula.

«Cìu…, cìu..., cìu» - fice lu surge rrezzandu li musi e uardàndula cu do' uecchiceδδi mpassiunati.

«Sì, sì, me piaci, ca tie nu mme faci nzatare e mpaurare. Trasi e faurisci senza tanti cumprimienti».

La tumìneca alla mmane li ziti belli parati sçera alla chèsia e se spusàra. Fradditantu ci la furmiculìcchia se salutàa cu nna currisçiula de soru e de cumpagne, mandàu lu maritu a ccasa cu ba' spia la pignata e lla taieδδa e, percisà, cu stuta lu fuecu.

Spetta ca moi ene, spetta ca moi rria, lu surge nu sse idde e alla mugghiere ncignàra cu nni ègnanu le sçandèi a ncanna e a nfacce.

Quandu la furmìcula turnàu a ccasa, chiamàu te cquài... e nisciunu respuse, chiamàu te δδai... e mancu; an fine sçìu cu mmenèscia lu pignatu e de unita a lli turcinieδδi catìu ntru llu piattu lu pôru surge ddelessatu. Llora la furmiculìcchia spurràu a cchiàngere e se mise a rreputare:

Surgìcchiu, miu surgìcchiu
fuesti cuettu a pignatìcchiu
e zzeccatu cu lla pezzuδδa
e sçèttatu sull'imbrecìcchiu.

Ogne ffiata, a stu puntu, alla nepute cchiù' piccinna, ca ìa stata ttenta cu lla ucchiceδδa scarassata, se enchìanu l'ecchi te làcreme, e lla nonna se l'ìa mbrazzare e se l'ìa strìngere a mpiettu. Cu nnu ssia puru tie, ca sta' llieggi, rrimani cu llu core mmarutu, moi de siècutu te cuntu nna fàula lliecra.




Home Page Inizio della pubblicazione
Cose te pacci - Cunti culacchi canti
Capitolo precedente: Capitolo 5 Capitolo successivo:
Cussì sçìanu le cose, prima… La cummare furmiculìcchia Lu ràulu e lla urpe