Home Page Inizio della pubblicazione
Cose te pacci - Cunti culacchi canti
Capitolo precedente: Capitolo 15 Capitolo successivo:
Lu pecuezzu te Prucènziu La curnàcchia malandrina La umbrella serve a nnui


15 - La curnàcchia malandrina

Certu era ca li fatti cchiù' strambi, bueni o fiacchi, ni capetàanu sempre a llu Tore Babbu.

Nnu giurnu lu Tore, comu sçiurnatièri, rriàu fore a Pumpòniu, mmera a Torre Iènneri; lu patrunu, don Pippi Motesparu, dopu ci ni ibbe musciatu ccenca ìa ffare e dopu ci ni ssegnàu lu stàgghiu te la fatìa, lu lassàu sulu e se nde turnàu alla cetà de Lecce.

Lu Tore ncummìu allu pete te lu rùsciulu lu mbile te l'àcqua e la mappata cu do' fiche seccate e na freseδδa, nferràu la sarchiuδδa cu nna manu e llu rastieδδu cu ll'àutra e sçìu cu ba' ttàgghia lu scrasçiale, ca s'aìa spasu su ttuttu lu rapetale e s'aìa stisu fena a lla carrareδδa.

Nn'ura topu menžatìa, lu Tore sçiurnatieri, lassàu te fatiare e cu lle spaδδe scustulate se ssettàu cu mmàngia, menàu la manu a llu fangottu e lu truàu acante, nu nc'era nienti: ìanu sparite le fiche e la freseδδa.

«Sangu te lu tiàulu, ci m'à rrubbatu? Ci à ppututu èssere, a? Don Pippi... nu ccrìsçiu! Quarche cane, la urpe...? Ma, pacènzia e fazzaddìu, osçe fazzu nnu fiurettu a lla Matonna te lu Boncunsìgliu».

A llu crai lu Tore s'aìa purtata pe mmarenda nna bella pescialetta cu intra tante stozze te prummitoru, te cepuδδa e quarche ulìa nìura e la sistemàu pe sicurezza alla nfurchiatura de lu pirazzu; poi pigghiàu sarchiuδδa e rastieδδu e se mise a ttagghiare le scràsçie te lu rapetale.

Nn'uretta dopu menžatìa sçìu cu mmàngia, e sutta all'àrveru truàu lu fazzulettu menatu a nterra, lluffiatu, senza la pescialetta. Ni pròpriu despiazze a llu giòane, ca, dopu ci ìbbe astematu, disse frasturnatu:

«Patre, Fìgghiu e Spiretusantu; nc'ete cu tte faci la cruce alla mmersa. M'ànu fattu fessa nna secunda fiata! Ma, cine?.. Ci à pututu èssere? Nu ss'à fattu bìtere nisciunu. Le stulare nu bèssenu te giurnu. La fuìna? o, percisà, lu farfarieδδu, mmaletittu a iδδu? E cce nci pozzu fare...; puru osçe me tocca cu stringu la currìsçia te li càusi e cu fazzu ali pe la lentezza te stòmecu... fena a stasira...».

Lu tersu giurnu, lu sçiurnatieri, furbu secundu iδδu, fatiandu menàa nnu cuerpu te sarchiuδδa a llu scrasçiale e nn'ècchiu allu fangottu te la marenda, tìa nna strasçina te rastieδδu e nn'ucchiata a llu mangiare. Versu le tèice, le tèice e mmenža, mentre se sta' sternicchiàa bellu bellu, ni fetàu l'ècchiu e sçìu bidde nna curnàcchia nìura ca sta' pezzulisçiàa lu purecàsciu ci aìa mpisu alla stanga cchiù' bàuta te l'àrveru te nuce.

«Sangu tte pìgghia, allora tie sinti la malandrina? T'àggiu scuperta, brutta ntefecata! Ci te zziccu…» - e lu Tore se mise a ccùrrere stumpisçiandu intra lli masçisi. Ma nu fice a tiempu cu nni rrìa cùcchiu, ca l'aceδδu ìa zzeccatu lu pane cu llu pizzu e se nde sta' bulàa; pe llu pisu de lu purecàsciu, però, nu sse putìu ausare supèrchiu a ncelu, e lu giòane, spiertu, nferràu nna petra, pigghiàu la mira e ni la ssementàu ritta ritta; la curnàcchia catìu a nterra cu nn'ala spennulata. Lu Tore la pigghiàu pe pieti e, pe la stizza, ni tese nnu ttìppiti a ncapu.

"Cra!" - fice l'aceδδu nìuru comu fuδδìsçena.

«Crai? None osçe me la scuntu, brutta fetente» - respuse lu Tore ddevertutu, e nni tese nn'àutru ttìppiti.

"Cra, cra!" - sçamàu ntorna la curnàcchia.

«Moi te cciu, filu crai, brutta latra ci nnu ssinti àutra, ca pe ttre ggiurni m'à' fattu rrimanire a ddesçiunu» - e ntorna nn'àutru ttìppiti a ncapu.

"Cra, cra, cra!" - retàu cchiù' fforte ncora l'aceδδu…

«E va bene: crai, sine crai, nde parlamu» - respuse lu giòane, ca nun era nnu maleccore; e a mmisa te sule purtàu la curnàcchia a ccasa soa e ni mise nna stecca all'ala spennulata. Pe nna semana ni purtàa rùculi e lucerte pigghiate a llu càcchiu cu llu scannacaδδu; ni mise a postu l'ala e la sanàu; pe ste cose ntantu, lassa fare a iδδu!

«Uèi rrumani cu mmie e te fazzu le spese o uèi te nde ueli a rrisçu cu tte ccìanu? » - ddummandàu lu Tore.

"Cra, cra!" - fice la curnàcchia.

«Va bene; crai, buscrai, quandu e comu uèi tie».

Quandu lu carusu turnàu a ccasa la sira, l'aceδδu nu nc'era cchiùi: aìa preferita la libbertà de lu mmensu celu.




Home Page Inizio della pubblicazione
Cose te pacci - Cunti culacchi canti
Capitolo precedente: Capitolo 15 Capitolo successivo:
Lu pecuezzu te Prucènziu La curnàcchia malandrina La umbrella serve a nnui