Home Page Inizio della pubblicazione
Cose te pacci - Cunti culacchi canti
Capitolo precedente: Capitolo 19 Capitolo successivo:
Lu Pirindiδδu Bruttu zìngaru! Nna cureδδa te cucùmmeri


19 - Bruttu zìngaru!

Dèice, centu fiate, a ogne occasione la Ngicca te la Pulònia tecìa, nsistendu puntusa, ca ìa stata iδδa cu nu bògghia lu Tore Babbu; puru le soru tante fiate dìssera mpunendu la stessa cosa: "Cuscènzia te l'ànima, putìmu camenare subbra a lli craùni ddumati e nu nni brusçiamu» -; e cussì rrepetendu, an fine iδδe stesse se cunvencèra ca ìa stata la Ngicca ci ìa lassatu lu zitu; an fine nci crise puru la gente.

«Cu ddìcanu cce ccagnu òlenu, cu ppènzanu cce ccàcchiu òlenu, cu ccrìsçianu quiδδu ci òlenu...; nu mme nde preme nnu cazzu te nienti!» - respundìa lu Tore Babbu, e tagghiàa a ncurtu.

Fose pròpriu la Ràzzia te la Pulònia, ci a nume te la Ngicca, la soru cumprumessa, e a mmezzu de la cummare Ndata Pietitepàpara, ni mandàu a rrecetare:

Giòane, a ccasa mia ci t'à cchiamatu?
Sulu si' ssutu e sulu si' benutu;
salutasti e nu t'àggiu salutatu;
nu t'àggiu dittu: "trasi" e si' trasutu;
"Abbande"- t'àggiu dittu, e t'à' ssettatu;
"Nu te ògghiu"- àggiu retatu, e nu à' sentutu;
comu nnu zìngaru t'à' cumpurtatu,
ci resta faccituestu a ddu à ttrasutu.

Ma quista lu Tore nu sse la tinne, nu ssuppurtàu cu bessa ngiuratu 'zìngaru', e a mmezzu de nnu tramenžanu tafaneδδaru ni mandàu a dire pròpiu a iδδa, alla Ràzzia, e ni mandàu a rricambiare l'uffesa cu stu cantu de sdegnu:

Quantu si' brutta, mèrula de màcchia,
nu te cummene nuδδa gnettatura;
mmacàri ca te llài dintra all'àcqua,
sempre nìura rrumani te natura.
Tieni la vita a mmanera de mattra,
la facce comu culu te fersura
ci pe ssorte nde passi te la chiazza,
lu tiàulu se nde fusçe pe paùra!

Be, le cose se mentìanu fiacche. Puru lu Iacu a stu puntu ncignàu cu sse senta usçare... Era decìsu cu sse ntrumetta, cu sse la ba' bite iδδu a mpersona cu llu Tore Babbu, ca s'ìa permettutu cu ngiura la zita soa, la Ràzzia, 'mèrula de màcchia'.

La Ràzzia, maisìa maisìa ìanu dderlampare li curtieδδi... (tra carusi nu sse sape mai...), ni pruebbìu cu sse mpizza a nnanti e cu sse cumprumetta, e pe δδa fiata se fetàu cu nde lu spònia lu Iacu sou fucusu.

Però iδδa, ntrepetazza, nu sse ose scutulare la uffesa, anzi se la ttaccàu a llu tisçetieδδu e giuràu ca nnu giurnu o l'àutru se l'aìa scuntare de persona, ni l'aìa fare pacare de motu e de fattu, e mmara a llu Tore.

L'occasione nu squariàu filu. Lu Tore Babbu stessu cuntàa lu quandu e llu comu ci n'ìa capetatu:

Tumìneca alla mmane ci foi festa
iddi la soru te la Ngicca mia;
me se ba' bota comu fera resta:
«Tie nu bulìsti cchiùi la soru mia?».
Ièu ni nci la sta' truàa nna scusa unesta,
percé fose iδδa ci nu mbose a mmia;
ma me sçìu rriàu nna botta te cunùcchia
ca ci nu pe la mmace me ccetìa!

Cce ttiempi, però!… Le qualere? E ci le canuscìa? Ci se rriàa a llu cce ssuntu ièu e a llu cce ssinti tie: lletecamienti a mmienžu alla strata; ci se rriàa allu quantu e comu: mazzate a mmienžu alla chiazza. Tra ffìmmene retàanu comu rraggiate: "Cùcchiate, masçiara, ca te sçaffunìsçiu"- "Ci te zziccu, te rranfu, brutta scìmia!"- "Egnu e tte llìsciu li capiδδi rizzi"- "Ièu te spinnu a ppilu mmiersu comu nn'aδδina". Tra mmàsculi era diversu: "A' ba' ffa' nculu"- "Te rumpu quistu"- "Te lu fazzu tantu"- "Te nde sçettu li tienti"- "Te nde tiru la capu comu a nnu aδδu". Nna vera rècita te triatu! Era bruttu sulu ci se spitàanu a rretu a lle mure: llora putìa cùrrere sangu..., ntanu sia!

Li tribbunali? Largu nde sia! Era mègghiu nnu tristu ccordu cca nna càusa inta. Nu ttutti, però, èranu lletecusi, sai? Muti suppurtàanu cu lla santa pacènzia e se la pigghiàanu cu lla more te lu Signore.

Èranu àutri tiempi quiδδi; nc'èranu àure abbetùtini, àure usanze; era àutru motu de pensare. Èranu li tiempi - tantu cu tte portu nn'esèmpiu - quandu lu barone pretendìa cu ppassa la prima notte cu lla sposa nuella (ci era… bona) te lu trappetaru sou. E cce ssuccetìa? Succetìa ca la gente, te lu trappetaru decìa: «Iatu iδδu! Iti saputu cce ssorte de unore à ccapetatu a δδu mìnchia de trappetaru?». E cquistu gnuttìa a bacante e... nizzi!. Èranu tiempi quandu li patruni surchiàanu lu sangu a lli servitori e a lli ellani e tutti… nizzi!. "Sia - ni sçìanu pretecandu li mòneci - Sia, figlioli, suffriti su sta terra ca poi cutìti a mparaìsu".

Pe ttantu tiempu la gente ìa gnuttutu maru e s'ìa stata citta, se l'ìa pigghiata pe lla mure de Diu; poi, però, chianu chianu a cquarchetunu ncignàu cu nni dderlampa nn'itèa intra alla gnigna e cu sse ddummanda ci pe ccasu currìa lu risçu cu... lla pìgghia... a mpàuta nu ssulu a cquài, a nterra, ma puru a δδai, a ncelu! E cquista nun era nna cosa bona e giusta, nu tte pare? Te persuate lu raggiunamentu?

Cu nde aggi cchiùi o menu nna tema, ssèttate ncoste a mmie allu friscu te stu preulitu pampanusu; ièu cuntu e tie ponža buenu e ccunsìtera comu le èbbuche manu manu ànu cangiate e càngianu ncora. Cu tte nde formi nnu cuncettu precisu, uarda e penza a ccenca putìa succètere, tandu, tuttu a nturnu, giurnu dopu giurnu, mese dopu mese, annu dopu annu, a lli amici e a lli cunuscenti nesci.




Home Page Inizio della pubblicazione
Cose te pacci - Cunti culacchi canti
Capitolo precedente: Capitolo 19 Capitolo successivo:
Lu Pirindiδδu Bruttu zìngaru! Nna cureδδa te cucùmmeri