Home Page Inizio della pubblicazione
Cose te pacci - Cunti culacchi canti
Capitolo precedente: Capitolo 27 Capitolo successivo:
Lu iàggiu te matremòniu Le sagne Lu Rasi pecurarieδδu


27 - Le sagne

Le bellezze te la Cità de Nàpuli l'ìanu lassata cchiuttostu fridda e ndifferente la Ngicca Cutrubbiera; Nàpuli, sine, mutu cchiù' rrande, mute cchiù' carrozze... ma comu Lecce nòscia era: palazzi, chèsie, strate nzalecate... Nvece la cosa cchiù' bella ca la Ngicca se rrecurdàa de δδi giurni, e la cuntàa a lle ecine, aìa statu lu mangiare all'ustarìa. A mmenžatìa e a sira li sposi nuelli trasìanu e, senza iδδa cu cconza tàula, se ssettàanu, tuzzàanu lu bicchièri cu lla furcina, prontu se cucchiàa la cammeriera e urdinàanu ccenca ulìanu, e la cammeriera li servìa comu do' signuri; quandu ìanu spicciatu de mangiare, senza cu scònzanu tàula, la Ngicca se scutulàa lu tamantile e se ttaccàa a ncapu lu fazzulettu fiuratu; lu Tore sou se ddumàa la pippa, poi pacàa e poi se nde essìanu cu lla entre, benetica, sutispatta. Mele e manna! Cce giurni quiδδi! Mangiare e durmire, pappa e cacca. Na, fatìa, na!

La Ngicca Cutrubbiera, presçiata, se ripetìu ntra de iδδa, le palore ci aìa ntise cantare a nn'amica, nnu tipu llecru e scusçetatu:

Marìtuma se chiama cerniientu
e ièu me chiamu la scanzafatìa;
nui simu uniti de nnu sentimentu:
fatìa nu nci nde trase a ccasa mia!
Ci ni cerca, sparimu a nnu mumentu:
fatìa pe nui, oddìu, largu nde sia!

Be, moi a ccasa loru gnetunu aìa batare a lle facende soi. E lu Tore cu mmalesçiana se preparàu cu bàsçia fore: ìa ncignare li curtivi, ìa preparare le ruδδe e fare cigghiare la semente, ìa rruncare puru li cuti.

«Gnora mia, - disse - a mmenžatìa nu mme spettare; me giustu ntra llu truδδu e me màngiu nna freseδδa cu ddoi ulìe e nnu peperussu allu citu, a ngràzie te la Pruetènzia. Pe stasira famme truàre do' pasuli a pignatu, ca nde sta' tegnu pròpiu siggènzia».

Quandu a mmisa te sule turnàu a ccasa straccu muertu, lu Tore Babbu idde la banca ccunzata, e lla mugghiere ddummandàu:

«Gnore miu, è prontu; me iùti a mmenesciare?».

Lu maritu sulliàu la pignata de susu alla ròsçia te tàccari, la bbuccàu chianu chianu, e ncignàu cu ccate la sçiotta…, sçiotta…, ncora sçiotta. Alla fine intra a llu piattu cupu te crita catìu... nnu pasulu.

«Ngicca, pe lla mure de lu Signore, cce à ssuccessu, cce mm'à' cumbenatu? Pe lla matosca, nnu pasulu à ccatutu, unu; nnu sulu pasulu à' cucenatu?».

«None doi, Tore. Nu mme decisti cu ppreparu do' pasuli? Ècculu, unu stae sutta a ll'ecchi toi, santa Lucìa!; l'àutru me l'àggiu mangiatu cu ssàggiu ci s'ìanu cuetti».

Lu pôru maritu cutulàu la capu e pe δδa sira se ibbe a ccuntentare te nna salata de prummitori cu lla rùcula e de nna renga comu cumpanàggiu.

Allu crammatinu lu Tore, prima cu sse nd'àsçia ntorna fore cu ba' fatìa, disse alla mugghiere:

«Ngicca, pe stasira prepàrame do' sagne ncannulate. Ttenta però, core mia, filu una e doi, ma tante tante...».

«Àggiu capitu, core miu, sine... mute mute… Me nde rrecordu! Statte buenu, gnore miu».

Lu Tore Babbu sçia sarchiandu le erve e se la retìa intra de iδδu e betìa δδi cagnu te pasuli te ieri, ca unu salìa e ll'àutru scendìa intra a lla pignata china te àcqua ca ugghisçiàa. Dopu nu picca, rrecausandu le chianticeδδe te cucuzza pastusa, ntorna ni enìanu le sputareδδe a mmucca pensandu alle sagne ncannulate de stasira. A mmisa te sule scapulàu e, fesçandu, presçiatu, alla mpete turnàu a ccasa soa. Ncummìu la sarchiuδδa all'àngulu ppena trasi, salutàu, ni rise a mmugghièresa e se cucchiàu alla casciteδδa cu nci se mpòggia nna nàteca ndulenzita.

«None δδai, Tore, ca nc'ete le sagne» - ni rise la Ngicca tutta cuntenta.

Lu maritu se presçiàu e sçìu cu sse ssetta all'ancu.

«None δδai, Tore, ca nc'ete le sagne» - retàu la mugghiere sperta e tutta faci faci.

Lu Tore žàu nna cìgghia, strinse li musi e se cucchiàu a llu tulettone cu nci se mpòggia le spaδδe...

«None δδai, ba!» - sçhiδδàu la Ngicca.

«E quante nd'à' fatte de ste sante sagne?» - ddummandàu lu Tore ncazzatu cu nnu tonu arteratu.

«Tante, tante sagne; mute, mute sagne...; quante signurìa stamatina me decisti, tante cu tte nde binchi!».

«Ngicca, Ngicca te la Matonna..., nnu tùmenu te sagne à' fattu …? m'à' cunsumatu nnu sacchettu te farina... Nnu resçimentu te surdati à mmangiare? Mannàggia δδu giurnu... Ete la secunda fessarìa rossa ca me cumbini, sangu te biu…, còccia a cci sta' pensu! Ete mègghiu ci me cusu li musi... , osçe, ba! Santu Caubbe, damme pacènzia».

«Tore, nu dare la curpa sempre a mmie, ca la curpa ete sulamente toa. Babbu ci nu sinti àutru, quandu parli, nn'àura fiata, tocca tte spiechi buenu!, à' capitu?».

A llu Tore ni salèra li cazzi ncapu, ma se ntartenìu; cce ìa utu ffare, l'ìa buta binchiare te mazzate?




Home Page Inizio della pubblicazione
Cose te pacci - Cunti culacchi canti
Capitolo precedente: Capitolo 27 Capitolo successivo:
Lu iàggiu te matremòniu Le sagne Lu Rasi pecurarieδδu