Home Page Inizio della pubblicazione
Cose te pacci - Cunti culacchi canti
Capitolo precedente: Capitolo 30 Capitolo successivo:
La suppiera La stampa de nna manimmersa Íseta a lla Matonna te lu Spràsemu


30 - La stampa de nna manimmersa

Alli se' anni de matremòniu la Ngicca Cutrubbiera e lu Tore Babbu ìbbera nnu secundu fìgghiu màsculu. Li siri e le zei capèra de botta ca stu striu ìa ddentare o nu pertechinu berbante o nnu faraùsculu mmaluratu, percé aìa natu cu llu tuppu mmiersu alli capiδδi te capu.

Dopu tantu cercare e raggiunare, ni mìsera lu nume te Rotorfu..., Rutolfu...; Rodorfo..., nzomma, cu nnu sse cunfùndanu e cu nnu sse mpappìnanu, ncignàra e poi secutàra cu llu chiàmanu Foffu, nnu nume curtu curtu e spricativu.

Lu Foffu te la Ngicca te la Pulònia, ci l'ìi istu, era picciccu picciccu e mazzu mazzu. Màmmasa nu mbulìa cu mmetta ca lu latte sou era sciacquarisçiatu, lientu e picchi sustanziusu. Era cunvinta la Ngicca (e ci nde la frasturnàa?) ca te notte, ntra llu sennu, nna secara se rrampecàa susu a llu liettu (lu Tore, poi, tenìa lu suspettu ca la serpe stìa scusa intra a llu saccune de fronde te ranulìndiu), nsomma, la secara se ttaccàa alla minniceδδa de la mamma e se nde sucàa lu latte, e allu striu ni mentìa la cuta a mmucca, mai sia cu cchianga e, nvece te latte, lu striiceδδu sucàa elenu. Tutti, nvece, sapìanu e decìanu ca lu Foffu nu ccrescìa pe lla trestìzia e nnu ngrassàa pe lla malìzia.

E veramente ogne giurnu δδu uastasieδδu nde cumbenàa quarchetuna te le soi, e mmute fiate se nde turnàa a ccasa o cu nnu uδδarune a ffrunte o cu nn'ècchiu mmarangianutu o cu lle sçenùcchie scurciate; ma, nvece cu ttroa piatate, truàa giustìzia, ca sirsa ni sçìa decendu: «Ci le sueni a nn'àutru le mazzate, me nde prèsçiu; ci le buschi tie, te le sonu puru ièu pe subbracchiùi». E llu Foffu cercàa sempre cu lle sona all'àutri.

S'aìa fattu carusieδδu lu Foffu te la Ngicca Cutrubbiera e susu a lla facce ritta n'ìanu rrimaste stampate comu nnu quattru tìsçete: tecìa iδδu ca nun era nna mbriàcula de natura, ma era la stampa de nna manimmersa, auta quandu era uagnone.

Lu fattu lu cuntàa cussìne.

"Ièu facìa la secunda lementare. Susu a llu libbru te le letture, allu nonu, dècimu ricu te lu tersu raccontu, pìgghiàu e nci sçìi biddi scritta la palora 'pizza'. Prima ni la tissi ntru lla rìcchia alli cumpagni màsculi («Mìnneca!» - fìcera) e nni tèsemu nnu pìzzecu alle razze; poi ni musciammu la palora fiacca puru a lle fìmmene, e iδδe prima rrussèra, le capicalate, e poi rìsera, le tumitille, ma facendu le cuntenuse.

"Dopu nna semana, la maestra Crutirde disse:

«Aprite il libro di lettura a pagina ventidue; leggiamo il racconto Cena in trattoria».

Comu sia ci aìa scuppiatu nnu fùrmene ntru lla crasse. Tutti basciammu la capu e tuccammu la pàggina cu lla punta te lu nasu; a tutti lu core se ttaccàu la manu e se mise a galuppare e a fare ttum ttum ttum a mpiettu.

«Chi legge oggi? Leggi tu,... Rodolfo» - tisse la maestra.

"A mmie - cuntàa lu Foffu - me zumpàu lu core a ncanna e a rretu alla spina tursale me ntisi culare nna còccia te suture. Tutti li cumpagni de scola me uardàanu suttauècchiu, mpaurati puru iδδi, pe dire la erdate, pe ccèncata ìa ssuccètere; ièu tussài, gnuttìi a bacante e ncignài a llèggere. Rriatu a ddu tecìa: - «Dopo aver preso posto, ciascuno ordinò una bella...» - me mancàu la uce, la palora nu bessìu, ddentài russu comu nn'ampa de fuecu e mmuttìi.

«Rodolfo, leggi!» - retàu comu nna rraggiata la maestra e se cucchiàu e me musciàu le manu cu lle tìsçete stampagnate e menezzanti.

"Cu nna uce tremulante liessi ntorna: - «Dopo aver preso posto, ciascuno… ordinò una be-lla…», e ièu ntorna cittu, cu lla lìngua spritta e ncuδδata allu celu te la ucca.

"La manimmersa nu lla mancu iddi - cuntàa lu Foffu te la Ngicca - All'antresattu me ntisi nnu brusçiore comu nna usçatura alla facce ritta, a cquài, e l'ecchi me fìcera cìculi cìculi.

«Leggi!» - sçhiδδàu la maestra Crutirde cu ll'ecchi spasçiδδanti, mentendu lu tìsçetu su δδa palora brutta.

"Ièu stia cu scòppiu, ma nu spurrài a cchiàngere percé, benumale, l'Emìgliu, l'amicu te coste, me tese cu ll'ùetu intra a lle còstule e me disse: - «Dai, Foffu, lieggi; ca sta 'pizza' ete quiδδa ca se màngia!»".




Home Page Inizio della pubblicazione
Cose te pacci - Cunti culacchi canti
Capitolo precedente: Capitolo 30 Capitolo successivo:
La suppiera La stampa de nna manimmersa Íseta a lla Matonna te lu Spràsemu