Home Page Inizio della pubblicazione
Li cunti te Papa Caliazzu
Racconto precedente: Racconto 29 Racconto successivo:
"Moi la càccia…!" Li ttre mmìnchia Lu coppulinu te notte

Li ttre mìnchia

Nc'era nna fiata l'acciprete te Lucugnanu ci se sta' facìa quattru passi pe nna strìttula de campagna, sperandu puru ca quarche sçiardenieri buenu te core ni putìa rrecalare o nnu spuriatu o doi fenucchi o cce sarìa.

Rriatu a lle Cuneδδe, nnu campurande de la barunessa, žau la capu te subbra a llu parite e bidde ttre scarufaterra ca sta' zappàanu la igna; ni tese uce e li salutàu.

- Bongiornu, acciprete miu - respuse lu Peppu Zeppu.

- Cce dici "bongiornu", fessa, ete già èspera. Bona èspera, papa Caliazzu miu - curresse lu Rutumìgliu Capitetrozza.

- Caru cumpare miu acciprete, bona passeggiata - disse cu nnu picca de cunfidènzia lu Angiulinu Coronellu.

Quandu alla prima rreota lu prèite nu sse idde cchiùi, li ttrete ncignàra cu sse custunìsçianu:

- A mie papa Caliazzu m'à salutatu, ca pròpiu nustiersu ni mandài nnu panarieδδu te site.

- None, l'acciprete a mie m'à salutatu, percé mugghièrema ogne sàbbatu ae cu a' giusta li fiuri alli artari.

- Nu deciti cugghiunarìe! Papa Caliazzu m'à ssalutatu a mie, percé me ete cumpare de Sangiuanne e ncora moi ni piace cu mmantegna lu cumparàggiu.

- Fessarèi! Lu salutu à statu pe mie.

- None, u ffrancati, pe mie à statu.

- A a! Siti fissati, percisà? Nu bu mangiati lu cuàgghiu: à ssalutatu a mie!

L'acciprete, etènduli e sentènduli cussì ncazzati pe nna cosa te nienti, pe nnu fattu cusì urdinàriu, quasi cu nci se pìgghia li custi, respuse:

Uliti ssapiti la erdate? Ièu àggiu mandatu lu salutu miu a llu cchiùi mìnchia de ui ttrete.

- Aìti istu moi, ca m'à salutatu a mie?

- Cce sta' smammi, a mie m'à salutatu, ca ièu suntu lu cchiù' mìnchia e tuttu lu paise la sape.

- Cannàmeni tie e tie! Lu cchiù' mìnchia e fessa suntu ièu, e citti, nu nc'ete paracone!

E ntorna se mìsera cu sse tèsçianu catapinte e cu sse mmenèzzanu cu lli cazzotti.

- Carmi, soti, - se ntrumise papa Caliazzu ca nci stàa pigghiàa sempre cchiùi custu - Faciti cussine: gnetunu de ui cu mme cunta nnu fattu ci n'à ssuccessu; alla fine ièu stessu bu ticu cine te ui veramente ete lu cchiù' mìnchia. Forsa, ncigna tie, Peppu.

«La stòria mia la sapiti, no? Doi iernate rretu turnài te fore a ccasa suppu mmuδδatu pe ll'àcqua e ntrignulatu e mmulenutu pe lla iazza. Lassata la sarchiuδδa, sçìi allu fucalire cu mme scarfu ma truài lu fuecu stutatu. Pigghiài la ccetta, essìi all'ertu e me misi cu spaccu nnu capiruèzzulu. Cuerpi, cuerpi, pe papalèu!… Nienzi, nu se staccàu nna asçuliδδa. Ci l'à straìu, cce bera tuestu δδu petecune!

«Cu bìsçiu ci era la ccetta ci nu tagghiàa o lu tàccaru ci aìa ntustatu e nfurterutu, me diesi nna botta te àscia susu a llu sçenùcchiu… Sangu! Ai, ai, oimmena!… Rrumasi zeppu - e cussine me chiàmanu - ma armenu sippi ca era δδa cazzu de rapa ci s'ìa marmulisçiata"».

- Brau, brau Peppu Zeppu - tisse retendu l'acciprete - Quista ete la proa de la ciucciàggine toa. Moi tocca a tie, Rutumìgliu.

«Ièu - ncignàu lu secundu, lu Rutumìgliu Capitetrozza - era lu mese te le àiere e stìa curcatu, malatu cu lla perniciosa. Lu miètecu m'ìa urdinatu cu biu sulamente nfusu te remigna e cu nnu mmàngiu assulutamente cose tuci zuccarate. Nna matina mugghièrema ndusse te fore nnu panarieδδu te fiche pacce, belle, ierdi te scorsa, russe te intra, cu lla ucca scarassata ca se etìanu li riδδi ntra llu mele.

«Me nde inne pròpiu spilu, sta' tenìa puru fame; llora, scusi scusi de mugghièrema, pigghiài e me ausài te lu liettu, me menài doi fiche te paru a mucca e me sçìi ccurcài ntorna te pressa.

«Mannàggia la mato…sca! Pròpiu tandu trasìu lu tuttore. Cce putìa fare ièu malatu δδu mumentu? Pigghiatu a lla scurdata, rrumasi stisu lengu, sotu, ntustulutu comu nnu baccalà e stoccafissu, cu lle doi fiche a mmucca e cu lli tienti strinti. Lu tuttore se cucchiàu cu me vìsita la lìngua e cu me tocca lu puzu e me idde cu lle doi arže nchiate.

- Cce tt'à' successu, Rutumìgliu? Tieni l'una e l'àura facce nchiate a purecasci. Cce à' utu?

- Uu, aa,…, ua, auu… - fici ièu ca nu putìa parlare.

- Cumpare, àggiu capitu - tisse lu miètecu - doi suntu li casi: o te ànu essuti li ricchiàsçeni e curri lu risçu cu ddienti… fenùcchiu culignu o à' cacciatu nnu fau malignu; o nnu male o l'àutru ete nnu bruttu uài e tocca tte lu tàgghiu, pena pe ttie la morte sicura.

- Fuecu tou! - retàu chiangendu mugghièrema - Nnu rrefuecu a ccasa mia! Sia, tuttore, tàgghia, tàgghia e ssarva lu gnore miu.

- Uu, aaa,… au, au, auu - fici ièu cutulandu la capu: ulìa cu dicu "none" e iδδi capèra "sine".

«Mmaluratu, cce spertezza! Lu tuttore pigghiàu li fierri, nferràu la lanzetta e, za! za!, cu doi cuerpi me fice doi tagghi a nfacce a filu rittu, le arže mei se aprèra e la purpa russa te le fiche nde spusçìu comu matèria sangulenta.

«Nu sta' dicu filu busçèi, sapiti? Uardàtime sta facce: nde portu ncora ste doi cecatrici».

- Brau, brau puru a ttie, Rutumìgliu Capitetrozza - ni tisse papa Caliazzu tenènduse li acanti pe lli risi - Puru tie cumbenasti nna fessarìa rossa rossa.

L'àutri doi amici cutulàra la capu e spettàra.

- Dai, cumpare Angiulinu, moi tocca a ttie cu ccunti la toa; nu crìsçiu ca nci riesci cu nde strapassi sti doi cumpagni quantu a fessagginità.

- Ddaveru, pe lla mato…sca; lu fattu miu ete nurmale, nu tene nienzi te straurdinàriu, però bu cuntu listessu cce mme capetàu nna seìna de misi a rretu.

- Citti, sentimu lu cumpare e poi bu ticu ci de ui ttrete ete lu cchiù' mìnchia e fessa.

«Era iernu cupu - ncignàu l'Angiulinu Coronellu - e nna èspera tardu turnài te la fatìa straccu muertu e muertu te friddu. Siccomu nun era ncora ura cu sse màngia, me ssettài cu mugghièrema la Rosa nnanti all'ampa te lu fuecu e δδu beδδu cauticeδδu me trasìa ntra lli carni fena all'osse. A, ddefriscu te lu Signore, cce rrefreggèriu! Me ccuersi però ca, trasendu, aìa lassata scarassata la porta te nanti e trasìa nna filippina ci me rriàa a rretu a lla cuteδδa e me dìa fastìtiu.

- A' ba' chiuti la porta te nanti - dissi alla Rosa mia.

- Mbe, àusate e chiùtila tie - pronta me respuse δδa ntrepetazza.

- Cquài, cinca porta li càusi cumanda - me ncazzài ièu - Ane e chiuti la porta.

- Tie l'à' lassata perta e tie la ba' chiuti. E poi, ci percisà alle manu càute càute pìgghiu ientu, se rresèntenu li pruticeδδi - me respuse δδa facci te mula.

- Be, spìcciala, e a' ba' pìgghiatela a nculu! - dissi ièu ca nu mme dau mai pe intu - Facimu nnu pattu, ca ète mègghiu pe ttie: de moi nnanti cinca tice nna sula palora ba' cchiute la porta, à' ntisu?

«Tiempu dopu tiempu, ièu e iδδa citti comu li pisci te lu mare; menuti dopu menuti, tutti doi puntusi, senza rrefiatamu: a cci cchiùi pote la ince!

«A nnu ccertu puntu ni ìddemu te nanti, ntra lla cucina, lu Pantelèu, lu ecinu te casa mia, lu cussuprinu de mugghièrema, ca ni cercàu nnu picca te fuecu cu dduma lu lume. Cu nnu sia perdimu la tispita, nui comu muti ni fìcemu segnu a ddu stìa lu mazzu te li pòsperi.

- Ei, nunni mei, lu friddu bu à fatti ntustulìre?

«E nui… mancu nna palora.

- Me sta' pariti do' mùmie!

«E nui… cu lla ucca cusuta.

«Lu Pantalèu se cucchiàu a mie, δδu sçiuanu, e me teràu li pili te nnu baffu, e ièu… sambu!

«Lu Pantalèu se cucchiàu alla Rosa e cu llu tìsçetu mpezzatu ni fice ticchi ticchi a mpiettu ("brau, custrìngila cu parla" - pensài ièu), ma iδδa strinse li musi a rrisu e poi basta; iδδu ni fice lu rrechìδδecu allu piettu e la Rosa ferma e lu uardàu comu sia ca ulìa cu sse lu màngia cu ll'ecchi; iδδu ni tese nnu asu , pe schersu, a pizzichilli e iδδa scarassàu la ucca; ièu me cretìa ca stìa cu parla e cu prutesta, ma a δδa mula nu nni scappàu nna sula palora.

- Nunna Rosa, me mpriesti lu scardinu? - disse lu Pantalèu, e ièu me nde presçiài: "brau, cemèntala, cussine alla Rosa ni scappa quarche palora".

«Gnòrama, senza mancu cu dica "sine" cu lla capu, se žau, zzeccàu pe mmanu lu carusu e de unita trasèra ntra lla càmmera te liettu cu ba' pìgghianu lu scardinu.

«E ncignàra cu squàrianu… Cu lla mesìa cu sentu ci mugghièrema tice quarche palora, uardài prima te lu bucu te la nzerràgghia,… nienti, tuttu scuru; poi mpezzài rìcchia alla porta,… ntisi lu fiscìu te le fronde te lu saccune, segnum era ca sta' sçìanu truandu lu scarfaliettu; se sentìanu ncusçi puru, ma, mannàggia la mato…sca! nemmancu nna palora. Quandu essèra, lu cussuprinu cu nna facce te scemu e cu llu scardinu a mmanu salutàu e se nde essìu.

- Statte buenu, cussuprinu - ni scappàu tittu a lla Rosa mia subbrapenzieri.

- Àggiu intu! - retài presçiatu - Tie à' parlatu pe prima, tocca a tie, Rosa, cu cchiuti la porta.

«E cussine encìi la scummessa».

- Amici, nu nc'ete cu sse tiscute: lu Angiulinu, ci tene lu ngiuru 'Coronellu' e ni cummene, à binta puru st'àura scummessa - cuncruse papa Caliazzu.

- Veramente ni sta' despiace, però simu d'accordu puru nui - tìssera lu Peppu e lu Rutumìgliu.

- Cumpare Angiulinu, - cuncruse papa Caliazzu - lu cchiù mìnchia, lu cchiù pampasçiune sinti tie e, quandu ièu rriài cquài, a tie te salutài, caru Angiulinu coronellu!




Home Page Inizio della pubblicazione
Li cunti te Papa Caliazzu
Racconto precedente: Racconto 29 Racconto successivo:
"Moi la càccia…!" Li ttre mmìnchia Lu coppulinu te notte