Home Page Inizio della pubblicazione
Li cunti te Papa Caliazzu
Racconto precedente: Racconto 46 Racconto successivo:
Le cummissioni Li cantori te lu Vaticanu Sedere, palora noa

Li cantori te lu Vaticanu

Te picca tiempu l'arciprèite te Lucugnanu aìa turnatu te Roma, a ddu s'ìa mparate tante cose noe.

Nnu giurnu le cammeriere pettiècule te la barunessa Capece ntìsera papa Caliazzu ci ni spiecàa alla signura patruna ca li Cantori te la Schola Cantorum te lu Vaticanu èranu 'eunuchi' e cantàanu cu nna uce particulare.

La barunessa, ci te signurina ìa tenutu a ccasa nnu maestru privatu e s'ìa mparata a llèggere e a scrìere, capìu ca 'eunucu' significàa 'senza quiδδi', ene a dìcere "nn'omu castratu", però le serve gnuranti nu capèra nienti; ma cu tuttu quistu la palora "eunucu" ni piazze e gneffiata ci etìanu l'acciprete, δδe tumitille, retendu e schersandu te fra iδδe, se lu musciàanu: "Sta' bene lu eunucu!"; "Ilu, e,… lu eunucu!"; lu eunucu te cquài e lu eunucu te δδai.

Papa Caliazzu nde ncignàu aìre prima nnu mienzu suspettu, poi lu suspettu ddentàu certezza e nna fiata, trasendu ntra lla cucina te lu palazzu barunale e sentendu ca le serve e la coca se passàanu la uce: "eccu lu eunucu", "ci sape cce bole lu eunucu?", "lu eunucu sta' bene cu ssàggia", puru iδδu cu llu schersu e cu llu risu se žàu la tòneca, cacciàu tuttu fore e musciàu… li doi tummarieδδi soi.

Saietta! Pròpriu tandu se truàu a trasìre la signura barunessa e bidde papa Caliazzu cu lla tòneca žata e la petàccia perta e le serve ci uardàanu cu tanti de uecchi stampagnati.

- Arciprèite, comu te permietti, mandrillu ci nu sinti àutru! Cce sta' faci cu ste cose spugghiecate?

- Signura patruna, ni sta' dau la proa a ste faccitoste ca ièu nu fazzu parte te li Cantori te lu Vaticanu!




Home Page Inizio della pubblicazione
Li cunti te Papa Caliazzu
Racconto precedente: Racconto 46 Racconto successivo:
Le cummissioni Li cantori te lu Vaticanu Sedere, palora noa