Home Page Inizio della pubblicazione
Li cunti te Papa Caliazzu
Racconto precedente: Racconto 48 Racconto successivo:
Sedere, palora noa Quantu custàu lu ciùcciu? Retiti a cquanfacce!

Quantu custàu lu ciùcciu?

Dopu ci lu fuecu n'ìa mpezzecata la casa, a papa Caliazzu n'ìa rrumastu lu biròcciu ma senza lu ciucciarieδδu, ca, perìcciu, s'ìa rrustutu ntra lle ampe. Papa Caliazzu senza èstia nu putìa stare, senone comu se putìa mmuìre te Lucugnanu a Lessanu, te nu paìse all'àutru?

Cu lla occasione te la fera rande sçiu a llu casale te Misçianu e, girandu de cquài e uardandu de δδai, se fermàu nnanti nna murra de sumari curfioti. Mmirciandu, reurdandu e tuccandu, ibbe canza cu troa nnu bellu ciùcciu, te doi anni suli, cu llu pilu rasu e lùcetu, cu lle rìcchie tise, cu lli tienti sani: era nnu sumaru pròpiu bellu, spiertu te pieti ma filu caucinaru - cussine ni ssicuràu lu zìngaru. Foi nzomma nnu buenu ccattu.

Tuttu cuntentu e sutispattu, l'acciprete te Lucugnanu, scancarisçiatu a ncaδδu a llu ciùcciu senza bastu, se nde turnàa a ccasa; ma già alla essuta te Misçianu ncuntràu mèsciu Trifone, lu cutumaru, ci ni ddummandàu:

- Bellu ciùcciu, papa Caliazzu! quantu l'à' pacatu?

- Sessantanoe tucati - tagghiàu a ncurtu l'acciprete e se nde sçìu pe cuntu sou.

Dopu nnu picca lu rriàu te retu, cu lla sciarretta, lu Mingu iatecaru, ca ni retàu:

- Cce cciùciu, cumpare papa Caliazzu! quantu t'à custatu?

- Sessantanoe tucati - respuse cu lla santa pacènzia.

Dopu nn'àuru picca nnu ccertu Nfinfirinfì disse allu Nfinfirinfà: -Uarda lu ciùcciu te papa Caliazzu: nna bella èstia a biru!

L'acciprete te Lucugnanu ncignàu a punzare lu tonu te le tumande: "Sti fetienti pruticulu, cu lla palora 'ciùcciu' òlenu cu sse riferìscanu a stu sumaru o… a mie?" - ibbe nnu primu suspettu e ncignàu cu nni egna lu nervosu e cu perda la pacènzia.

E cchiù' nnanti ncora:

- Lu ciùcciu, papa Caliazzu, me dici quantu l'à' pacatu?

E all'arciprèite ni ncignàra a bunchiare le… scàtule.

Rriatu ntra Lucugnanu, puru le fìmmene paisane te su llu lemmetale te la porta se sçìanu passandu la uce:

- Lu ciùcciu te l'acciprete nèsciu… Ci sape quantu l'à pacatu? Lu à pacatu mutu o picca? caru o marcatu?

Quandu rriàu nanti la canòneca, puru la Pòrsia, la serva soa, ni retàu te la fenèscia:

- Acciprete, stu bellu ciucciarieδδu quantu t'à custatu?

- Puru tie, fessa ca sinti, ci uèi cu llu sacci, ieni alla chèsia - respuse papa Caliazzu, ci pròpiu δδu mumentu nde ìa penzata nn'àutra te le soi.

Se zzeccàu le pòndeche te la tòneca, currìu rittu rittu sutta allu campanaru, se nferràu allu nzartu te la campana rande e se mise a chiamare la gente. Li Lucugnanesi, sentendu li din don, din don… fore ura, se llarmàra e sçìanu ddummandandu:

- Cce à statu? Cce à successu?

- Fuecu nèsciu, cce sta' succete?

- Cce sta' tòrnanu li Turchi?

A picca tiempu se enchìu la chiazza te gente; rriàu puru lu maresciallu cu doi carbunieri.

A stu puntu papa Caliazzu llentàu la sàula, lassàu te sunare e se nfacciàu te lu fenescieδδu te lu campanaru:

- Lucugnanesi, ci bu à straìi, nci siti tutti? - retàu cu lle manu alla ucca.

- None, màncanu li zìngari - respùsera li presienti.

- Sçiati e chiamàtili cu bègnanu prestu.

Dopu nnu picca, ntorna papa Caliazzu retandu ddummandàu:

- Lucugnanesi, servi te Diu, nci siti tutti?

- None, màncanu lu Pippi zeppu e mèsciu Frangiscu, lu rremitu te campusantu - disse lu maresciallu.

- Màndali a chiamare, cu bègnanu moi moi.

All'ùrtima, quandu fôra tutti presienti, Papa Caliazzu cu nna uce ncazzata disse:

- Tantu cu lla sapiti e cu nnu me sçiati sputtendu te cuntinuu, lu ciùcciu l'àggiu pacatu sessantanoe tucati, né unu te menu né unu te cchiùi. Aiti ntisu tutti?

- Sine, acciprete, imu ntisu tutti.

- Brau! E aìti capitu puru?

- Sine, acciprete, ìmu capitu puru - respùsera li tenanti a para uce.

- Ui te retu, ìti ntisu e iti capitu? Respunditi!

- Nui teretu decimu comu li tenanti.

- Buenu! - retàu papa Caliazzu e la spicciàu - Moi ci aìti saputu e siti cuntienti, ui màsculi sçia' faciti a nculu e ui fìmmene sçia' pigghiàtila a δδai stessu! E cusìsia!




Home Page Inizio della pubblicazione
Li cunti te Papa Caliazzu
Racconto precedente: Racconto 48 Racconto successivo:
Sedere, palora noa Quantu custàu lu ciùcciu? Retiti a cquanfacce!