Home Page Inizio della pubblicazione
Suntu... fatti nesci
Capitolo precedente: Capitolo 17 Capitolo successivo:
Cavallino e i suoi soprannomi L'à' munta la pècura? Lu Piripìcchiu

L'à' munta la pècura?

Allu paise miu te Caδδinu nu mmancàanu mancu casi de ngiuri senza palore, ngiuri mmuti. Moi bu cuntu doi fattarieδδi veri.

Alla strata te Lecce, pròpiu dirimpettu alla casa de li 'Puδδi', abbetàa lu Càrmenu Ccalla, nnu pôru ècchiu cattìu, ellanu sçiurnatieri, ca tenìa nna pècura, nna sula pècura e ogne matina la cacciàa te casa cu lla porta alla pastura ntra lle chesure te l'àutri.

Tirimpettu allu Càrmenu abbetàa puru papa Ruggeru 'Puδδi', ca s'ìa fattu prete a nforsa e pe forsa, e nd'ìa enutu nnu saggerdote giòene te ciappa: era cchiùi pruticulu sçioculanu cca derliggiosu.

Nna matina lu Càrmenu essìu te casa terànduse rretu la pecureδδa, ttaccata alla sàula.

«Càrmenu, l'à' munta la pècura?» - se ntise ddemmandare. Se giràu te l'àura parte te la strata e

disse:

«Sine, papa Ruggeru, l'àggiu munta stammane prestu; cumandi percisà nnu picca de latte o nnu picca de sieru cu lla recotta?»

«None, Càrmenu, sorta rande! ulìa sulu cu sàcciu ci l'à' munta la pècura!»

"… cce ddummande te mìnchia" - pensàu lu Càrmenu - "Cce nde ole fare iδδu ci ièu àggiu o nun àggiu muntu?" - e secutàu a camenare, lu Càrmenu a nnanti e la pècura a rretu.

La èspera, a mmisa de sule, lu ecchiarieδδu, pensusu, se sta' ccugghìa te fore a ngrazie de Diu, quandu ntise nn'àura fiata te lu largu:

«Càrmenu, l'à' munta la pècura?»

Lu cuntatinu, cervieδδu finu, capìu de botta la ntìfuna ca papa Ruggeru ulìa cu llu sputta; ma cu lla santa pacènzia basciàu la capu, mmuttìu e nu rrespuse, però intra de iδδu disse:

"Ci t'à stramuertu, papa Ruggeru, sempre te nna capu stai, sempre cu nzurti stai e li santi e puru li cristiani?" - e, ncazzatu, se nde trasìu a ccasa soa e mmasàu la porta.

La matina doppu, nun aìa ncora essutu te ntra lla curticeδδa quandu ntise ntorna:

«Càrmenu, l'à' munta la pècura?»

«Sine, papa Ruggeru, l'àggiu munta la pècura e …puru sorda la Cralice»

Lu giurnu doppu:

«Càrmenu, l'à' munta la pècura?» - dìssera retandu, senza mancu cu llu ìsçianu, do' uagnuni, lu Ucu e lu Chilianu te la Pìggia 'Cazzati', ca abbetàanu te coste.

«Càrmenu, l'à' munta la pècura?» - retài puru ièu, passandu currendu te nanti alla curticeδδa; ma te retu me ntisi retare:

«Ci te zziccu, bruttu uastasi, te le sonu e fazzu nni la ba' cunti a δδa fessa te màmmata!»

Era chiaru, oramai, ca li Caδδinari ìanu pigghiatu custu cu llu ngiùranu lu Càrmenu, cu llu nzùrtanu e cu llu spùttanu 'l'à' munta la pècura!', e quistu pe òpera e virtù te papa Ruggeru.

E quandu allu crai alla mmane papa Ruggeru ncignàu ncora cu chiama: «Càrmenu…», lu Càrmenu, mbestialutu, se cucchiàu scarcagnandu a llu barcone te lu saggerdote, mmenezzàndulu cu tanta nna peròccula; e benumale ca δδu pigghianculu te papa Ruggeru fice a tiempu cu sse nde trasa, ca senone nd'ìa uta rutta la capu.

Pe tandu se mpauràu ddaveru papa Ruggeru, però nu sse mmendìu e nemmancu spramentàu a ntuttu. La èspera stessu, δδu nzurtatore, quandu idde turnare de fore lu ecchiarieδδu cu lla pecureδδa, lu chiamàu:

«Càrmenu!» - e se fermàu e basta, nu disse e nu sçiunse àutru.

Lu Càrmenu basciàu la capu e mpezzàu la rìcchia spettànduse lu siècutu, ma nu sse giràu e nu llu uardàu.

«Càrmenu!» - e basta, ncora, senza nuδδa àutra palora.

Lu ellanu alla tersa sèmprice chiamata žau l'ecchi, …mmirciàu mègghiu e bidde ca papa Ruggeru, tenendu lu razzu stisu, ni facìa ccerti segni: senza ddica nienti, mmaluratu, cu lla manu ritta aprìa le tìsçete ele chiutìa, le aprìa e le chiutìa; llenta e stringi, llenta e stringi la manu, pròpiu cunforma a unu ca sta' munge nnu mennìcculu te pècura.

Be, amici, nu nc'era cu tte criepi te risi? Te tandu, la gente, ncuntrandu a ddu sia sia lu Càrmenu Ccalla, lu salutàa, …però senza nna palora te salutu, senza cu nni dica nienti, ma sulu aprendu e chiutendu lu cazzottu, cussine, eh… apri e chiuti, ttrete-quattru fiate te pressa mpressa.




Home Page Inizio della pubblicazione
Suntu... fatti nesci
Capitolo precedente: Capitolo 17 Capitolo successivo:
Cavallino e i suoi soprannomi L'à' munta la pècura? Lu Piripìcchiu