Home Page Inizio della pubblicazione
Cose te pacci - Cunti culacchi canti
Capitolo precedente: Capitolo 8 Capitolo successivo:
Lu aδδuzzu culinutu Gente sèmprice Retendu e schersandu


8 - Gente sèmprice

Cce bera bellu, tandu! Natura, animali, uèmmeni..., tutta nna cosa, d'amore e d'accordu: quiδδa pe llu bene te tutti, quiδδi pe llu bene te quisti.

Te le rrecuerdi le culilùcite, chiamate puru lucerneδδe? Quante nci nd'èranu tandu, quandu l'ària era bella pulita e li ienticeδδi nci spandìanu le ndori te lu rienu, te la mentàsçena e de la rosa marina. Èranu amici de l'omu, sti animali cu ll'ale; te sira tardu, quandu nu nc'era la luna, facìanu chiarore alli nnamurati, ci scampulàanu a punti scusi; e de notte musciàanu la via alli caδδi, mentre li trainieri durmìanu stisi su lla lettèra te lu carru; li caδδi sapìanu te suli a ddu mera aìanu sçire e a ddu li tuccàa!

E li riδδi, te li rrecuerdi δδi birbantieδδi? o cantàanu tutta la notte e tte nde purtàanu la capu o facìanu schersi, comu δδa fiata ci purtàra lu scumbùssulu intra a tuttu lu fièu.

«Iutu, iutu!» - retàanu li riδδi,

quandu mìsera fuecu a lli scrasçiali;

sçìanu tecendu nu su' stati iδδi,

ca nd'ìanu uta parte li zenzali.

E quandu se mmuntunàra tutti l'annimali te la notte, mpaurati e curiusetusi, li riδδi scuppiàra a rrìtere e ni fìcera la iosa; benumale ca se nde ulàra mera mera, ca ci l'ìanu zzeccati, nd'ìanu uta scrafazzata la capiceδδa, li mìnchia, e se l'ìanu mmeretata!

Lassamu li animali moi e parlamu cchiuttostu te li cristiani ca, siccomu l'èbbuca felice stìa cu spìccia, iδδi, li puerieδδi speciarmente, se sçìanu rrabbattandu te cuntìnuu e se tìanu te fare de cquài e de δδai; tutte le ure te luce li ellani le passàanu fore a ccampagna, li artieri subbra a lla fatìa, li mesci e li putiàri alla putèa. A ccasa stìanu sulu cu mmàngianu e cu ddòrmanu.

Èranu nunni sèmprici e schetti, sinceri e ffeziunati alla famìglia; ni piacìa, nzomma, la vita cüieta : fatìa, casa, fatìa, chèsia, ntorna fatìa.

Ncignandu quarsìasi cosa noa, tecìanu: "A nnome te Diu!"; a ogne ccircustànzia rrepetìanu: "Gesù, Giseppu e Marìa!". Quistu percé sentìanu lu Signore a gnepparte, ìanu besegnu te la Pruetènzia te Diu e bèranu tisposti cu ffàcenu tuttu secundu la vuluntà soa. E lu Signore e li Santi, te parte loru, se musciàanu piatusi e ffàbbeli cu lli uèmmeni, ni stìanu ncùcchiu ncùcchiu, et èranu - comu se po' dire? - cchiùi alla manu, cchiùi demucràtici, e li cristiani ni purtàanu tanta fete e tantu respettu.

Gneffiata ci passàanu te nanti alle nnìcchie, e nci nd'èranu tante all'ànguli te le strate e alli pruspetti te le case, mandàanu nnu asu a lli Santi e cercàanu ràzzia e iutu; gneffiata ci sentìanu sunare intunura, tecìanu: «Santa uce toa, Signore» - e li màsculi se scappeδδânu e le fìmmene se facìanu la cruce - «Matonna mia, ssìstime Signurìa» - «Patreternu, ìmu scarratu e ni pentimu cu ttuttu lu core - priàanu - nu nni sprefundare ntra llu nfiernu». Diu li sentìa e li perdunàa e mmandàa l'Angeli Custoti cu nni tèsçianu nna manu.

E Angelu de Diu,
ci si' cumpagnu miu,
ccumpàgname stanotte
cu nu fazzu nna brutta morte!

Nun era bellu cussìne? Na, a cquattr'ecchi: lu criaturu e lu Criatore, comu fìgghiu e comu Tata; nc'era, cussìne, cchiù' ssincerità e vverità.

Suntu chiaru? Sta' rriescu cu mme spiecu?

Daveru; le persone cretìanu ca la Matonna e li Santi prutettori stìanu, na, pronti cu ffàzzanu meràculi a bežžèffiu a ccinca ni ddumàa nna lampa, a ccinca facìa votu; e ccìncata uffrìa nnu ceròggene, poi, nna ràzzia cchiù' rrossa se la mmeretàa, no? Muti, anzi, pensàanu ca li Santi se putìanu fare currìi ci nu tte girài mai mmera a iδδi; sì, se putìanu uffèndere e ncagnare ci percisà la gente se scerràa cu lli unura.




Home Page Inizio della pubblicazione
Cose te pacci - Cunti culacchi canti
Capitolo precedente: Capitolo 8 Capitolo successivo:
Lu aδδuzzu culinutu Gente sèmprice Retendu e schersandu