Home Page Inizio della pubblicazione
Cose te pacci - Cunti culacchi canti
Capitolo precedente: Capitolo 13 Capitolo successivo:
Nna custione tiffìcile Prima e dopu Lu pecuezzu te Prucènziu


13 - Prima e dopu

Sienti, sienti ncora, cussìne te riendi cuntu de quantu li Santi èranu misericurdiusi e meraculusi, prima.

Ci nna mamma estìa pe votu la fìgghia sçamusa cu ll'àbbetinu te Santa Lucìa, la tracoma alla stria te botta ni passàa; putìa rrumanìre mmìrcia te tutti do' uecchi, d'accordu, ma pe llu menu nu ddentàa cecata an tuttu.

Priài, pe ssèmpiu, Santa Pulònia? e la tulore de angale nu tte duràa cchiùi de nna sçiurnata; facìi votu a Santu Tunatu? nu ssanài, e' veru, (te lu male te Santu Tunatu nu sse sana!), ma lu ttaccu de cunvursioni fradditantu te passàa; ci etìi nnu scursune tuttu te paru, o nna secara, bastàa cu rriti: "Santu Pàulu miu te Calatina!" e la serpe nu tte sputàa a nfacce lu elenu murtale e se sçìa scundìa intra a llu petrame; a ddu San Pàulu te Calatina rrecurrìanu puru le caruse tarantate: se facìanu prima nna ballata, ci ni enìa inta se mpussessàanu te cquarche bellu fazzulettu fiuratu, poi, ppena gnuttìanu sette ccuni te δδ'àcqua benetitta e meraculusa, ni passàanu li strèmeti, sanàanu e turnàanu mègghiu de prima.

Frate miu, puru tandu nc'èranu li maleccori e li uastasoni - nu dicu te none -, ma nu ccomu alli tiempi nesci, nu ccomu alli marfattori e mmallatroni te osçe, comu a sti brutti fetienti te moi; tandu rrubbàanu puru, sissignore, ma pe besegnu; a ffiate te nfenucchiàanu, ma quasi pe schersu, quasi senza malìzia.

Fazziamu, ci a mmie me rrubbàanu (cce pputìanu rrubbare, tandu? aδδine, cunigghi, le pècure màssemu màssemu! sordi cieδδi nde tenìa, e, cinca li pussetìa, se li scundìa ci sape addune!); sta' decìa: ci me rrubbàanu, ièu me rraggiàa ci sape quantu, e mmenezzàa ca ci truàa lu latru, ci l'à stravìu, lu ccetìa; sçìa puru a δδa ddu lu masçiaru e quistu preparàa lu limmu, strulecàa le palore strèuse secrete, me facìa ìtere intra a llu spècchiu te l'àcqua la facce te lu latru. Be, ci era nnu pôru spenturatu (e ci nu llu era, rrubbàa?), putìa ièu sçire cu llu ba' denùnziu a lli carbunieri o cu llu strasçinu a ttribbunale? Cce nde putìa uatagnare ièu de δδu muertu te fame? Nc'ìa pèrdere de subbra cchiùi puru le spese te l'avvucatu? La mègghiu era cu llu lassu fùttere, giurandu, però, ca ci se tìa l'occasione... ièu me l'ìa scuntare - «na, cu nnu ppozzu ìtere la luce te crai, ci nu sta' dicu la erdate!».

Cussìne aìanu sçiute le cose fena a ttandu, fencattantu lu Signore camenàa pe tterra; poi, de quandu Gesucristu se nde salìu a ncelu, mìsera pete a nterra Beržebbù, li nannerchi, le striche e le stulare, li uri e li masimori, la camurra e la manunera, ca semmenàanu sçelusìa e mmìtia, preputènzia e uerra; de tandu ncignàra cu ssuccètanu fatti brutti a ccàusa de lu besegnu e de la fame, de le paùre e de le tribbulazioni, a ccàusa de la trestìžia umana.

Se scigghiàu lu niversu ntieru, lu mundu ncignàu cu bàsçia te pèsçiu a pèsçiu e an fine se giràu capisutta e se uastàu, pe sempre - ete la paura mia. E de cce bruttu motu!

Li cristiani stessi nci curpàra: ddentàra ulusi e siggenti senza mesura, crapicciusi e mugnulusi; ci la ulìa càuta e ci fridda, ci cotta e ci cruta e ci cussì e cussì; ci la ulìa moi, ci poi e ci mai, ci sine e ci none.

E Domeneddìu, la Matonna e li Santi pèrsera puru iδδi la tramuntana e lu reggettu, nu sapendu cchiùi comu ìanu purtare succorsu e iutu, a ccine aìanu dare retta. Te nanti a rrichieste tantu cuntrastanti e scuncruse, Santa Cisària se menàu le manu a ncapu, perìccia, e se rrammenàu δδi beδδi capiδδi sçiàleni e lenghi lenghi, e poi curse cu sse ba' cchiute de neu ntru lla rutta te mare; te nanti a ddummande cussì sceme e capòteche, San Pascali pe picca nu mpaccìu e nnu sse spattìu la capu contru lu parite; Sant'Antoni, quiδδu te le fòcare, tecise cu sse ba' rretira ntra llu tesiertu, preferendu cu stèsçia cu ll'annimali e nu cu lli cristiani.

E cce mmoti èranu! Ognetunu tenìa spilu te nna cosa diversa: nc'era ci desideràa cu scopra la Mèreca e ci decìa ca era mègghiu de none; ci tenìa te mira cu ttròa l'oru sprecandu sutta terra, e ci cu llu ba' ccògghie senza sporsu subbra a lla planeta Luna; tanti priàanu: «Pace, pane e llavoru» e tanti retàanu: «Alla uerra, alla uerra!»; quiδδi retàanu: «Viva la libbertà» e quisti: «Evviva li signuri baroni!»; e nc'èranu puru àutri ci tentàanu cu sse fàcenu tiranni, cercandu iutu a llu Signore te lu celu - mmàggenate nnu picca! - comu ci lu Patreternu putìa mai enire a succorsu te li preputienti, te li spaccimusi, te li uappi camburristi.

Ccerti calantèmmeni cercàanu a llu Spiretusantu li lumi giusti cu ddèntanu scenziati: quiδδu se mangiàa le metuδδe ci putìa truare lu sieru te lu mbriδδu e δδ'àutru la metecina te lu male suttile; quistu ulìa cu rriesca cu ntartene la putènzia te lu fùrmene e st'àutru ci putìa nventare l'aràtiu cu lli fili e senza fili. Ma quarchetunu àutru, mmaluratu, se tìa de fare cu nventa la sçuppetta e lu cannune, quarche àuru cu scopre la tinamite, la bomba, li gassa spissianti e... la fessa te le mamme loru!

A stu puntu, te fronte a ste pascali te situazioni, lu Signore e li Santi giràra le spaδδe e mandàra a δδu paìse tutti quanti li uèmmeni; e pe li fiacchi patèra puru li bueni.

Cose scigghiate, ci nci pienzi; fatti ca, ci nci te fissi cu lla gnigna, te rùsechi le metuδδe e nu nci capisci nienti. Sienti a mmie: e' mmègghiu cu tturnamu alli fatti de ogne giurnu, alle stòrie te li paìsi nesci, alle cose te casa nòscia, ca pòtenu èssere belle e brutte, ma ammenu le tenimu sutta all'ecchi e le capimu.

Sai cce sta' pensu? Cuntamu do' culacchi: cussìne pe llu menu passamu nna menžuretta scusçetati, senza lu risçu cu nni acetamu, cu nni cunfundimu e ddirittura cu mpaccimu.

Uèi cu tte cüièti? Sienti stu fattu, nnu fattu successu veramente nu mmutu tiempu rretu.




Home Page Inizio della pubblicazione
Cose te pacci - Cunti culacchi canti
Capitolo precedente: Capitolo 13 Capitolo successivo:
Nna custione tiffìcile Prima e dopu Lu pecuezzu te Prucènziu