Home Page Inizio della pubblicazione
Cose te pacci - Cunti culacchi canti
Capitolo precedente: Capitolo 43 Capitolo successivo:
Pruèrbiu nticu Lu pesciulinu d'oru Ci San Frangiscu?


43 - Lu pesciulinu d'oru

Nna mmane ca nu ttenìanu nienzi de mìntere sutta a lli tienti, lu nunnu Tore Babbu se nde sçìu subbra a lla ripa te lu mare, se sistemàu susu a nnu spuntune te nna pèntuma, preparàu canna, lenza e isca e se mise a pescare. Ure dopu ure, menàa la lenza e la teràa senza nienti; la menàa ntorna e pigghiàa nnu filu te àleca. E le spaδδe ni dulìanu, l'anche ni ddurmescìanu, lu stòmecu se sturcìa e le ntrame rusçìanu pe lla fame e pe lla site.

Versu lu mbrunìre, scunfurtatu, lu ecchiarieδδu se decise cu torna a ccasa soa, rassegnatu cu supporta la sòleta prèteca de mugghièresa, la Ngicca Cutrubbiera.

Ma quandu sçìu cu tira la lenza l'ùrtima fiata, idde mpisu all'amu de la canna nnu beδδu pisce de oru lucente.

«Bunomu, llìbberame. Te preu: nu mme fare murìre. Ci me faci turnare de neu intra a lli iundi de lu mare, ièu te esautiscu quarsìasi desedèriu pussìbbile e giustu. Chiètime et avrài, palora mia!

Senza nemmancu cu nci rifretta do' fiate, lu Tore disse:

«Ulìa nna casa còmmuta cu nci àbbetu sti picca àutri anni ci me rèstanu, e cu mme rrepara te li friddi; e me ccuntentu te doi pruiste necessàrie pe stu state e pe stu iernu, cu nci mangiàmu ièu e mugghièrema».

«Vai e tuttu troverài» - disse lu pisce d'oru lucente e sparìu a lli prefundi te lu mare.

Lu nunnu Tore, nnu picca frasturnatu e nnu picca speranzusu, scarcagnandu e ffannandu, ncignàu cu ttorna a mmera casa e, manu manu ci se cucchiàa, l'ecchi soi se sçìanu enchiendu de maraègghie: turnu turnu… nnu rande sçiardinu riccu te àrveri de ituta e àrveri de frutti te ogne staggiòne; allu centru, nnu paramentu te case cu tante càmmere, stiponi curmi te rrobbe e stipi chini te pruiste: casu, presuttu, cose allu citu, farina te ranu, fiche cu lle mèndule, nzomma te ogne bene de Diu; nu mmancàa nienti: putìi truàre puru lu latte de lu aceδδu. Nc'era - mmàggenate nu picca - nna neèra cu tanta nie ncaseδδata; nu mmancàa poi la cantina, pruista de nnu žingu chinu de uègghiu e de ozziceδδe te mieru russu e iancu, e ttre utticeδδe de muscatieδδu, de žacarese e de marvasìa. Nna cosa straurdinària! Ni parìa quasi l'abbetazione a ddu aìa abbetatu quandu era nnu capezzune, prima cu ccàsçia a bàsciu furtuna.

Mugghièresa la Ngicca Cutrubbiera facìa te patruna e tenìa l'ecchi lùceti pe lla cuntentizza:

«Gnore miu, - tisse quandu trasìu lu nunnu Tore - tuttu te paru... nnu purtientu!».

Stìa cu ddummanda a llu maritu ci sapìa comu aìa successu lu fattu...; ma poi se rrecurdàu de δδ'àutra fiata, quandu ose cu ssàccia nnu secretu... e le buscàu cu tutti li contracazzi; e moi ni cummenìu cu sse stèsçia citta citta. Sta fiata, però, nu nc'era nuδδu secretu misteriusu te mantenire, e la Ngicca inne a ssapìre la erdate.

E la gente, sçelusa e nvitiusa, sçìa murmurandu ca lu Patreternu "dìa li pesquetti a cci nu ppurtàa tienti", e pe lla secunda fiata ìa pruetuti e bundati doi scuncignati, ca nu sse la mancu mmeretàanu.

Doppu quarche mese, raggiunandu de fra iδδi, la Ngicca Cutrubbiera, δδa senza mesura, disse:

«Però, gnore miu, fuesti picca furbu; aìi pututu ddemmandare te cchiùi a llu pisce. Ci δδu pisce de oru lucente, ca face meràculi, tie l'ìi purtatu a llu Rre de Nàpuli, t'aìa rrecalatu le tècime de tuttu lu fièu e filu nnu palazzu sulu».

«Citta, gnora mia, nu terare petre alla pruetènzia...».

«Cquài la pruetènzia nu nc'entra... - secutàu la Ngicca - Anzi, uarda comu àu estuta ca paru nna zinzulusa; e st'abbetazione quantu tiempu me la pozzu còtere, ci suntu già nna ècchia spatta? Nzomma, moi me spiecu bona: torna subbra alla pèntuma te lu mare, pèsca lu pisce d'oru lucente e cèrcani cu mme fazza ddentare giòane… e beδδa… e puru principessa».

Lu Tore, cutulandu la capu e strulecandu ntra de iδδu, turnàu susu a lla ripa te lu mare e se mise a chiamare:

«Pesciulinu, pesciulinu d'oru!».

«Eccume! Cce ccumandi?».

«Pesciulinu miu, te parlu scurnusu ma sinceru: gnòrama ete già ècchia spatta; pe cquantu tiempu ncora se pote cutire lu paramentu te case?...».

«Chiètime et avrài».

«Ole cu ddenta giòane, beδδa e puru principessa».

«Vai ca tuttu troerài!» - disse lu pisce d'oru lucente e sparìu a lli prefundi te lu mare.

Quandu lu ècchiu rriàu a llu cancellu te fierru, le uàrdie cu lle labbarde lu fermàra e nni dìssera ca pe òrdene de la Principessa, pròpriu iδδu de moinnanti, perìcciu nèsciu, ìa sçire abbetare a llu allòggiu te li servitori, te coste alle staδδe de l'annimali.

Nu passàu, però, nn'annu ci la mugghière principessa, donna Frangisca, fice cercare e ccumpagnare alla soa presenza lu pôru maritu, lu Tore Babbu, e ni parlàu cussì:

«Aggiu punžatu a llengu e àggiu penzatu ca a llu pisce de oru lucente picca ìmu cercatu a ccàngiu te la vita soa».

«Cce tte sta' suenni ntorna...?».

«Nu me basta cu suntu la principessa cchiù' beδδa de tutte le principesse e de tutte le rresçìne te stu mundu. Ane subbra a lla ripa te lu mare e allu pisce de oru lucente dinni cu mme fazza ddentare... papessa!».

«Cce dici, signura de lu...!».

«Sulènziu e nu descutìre cu mmie, senone te fazzo mmuzzare la lìngua. Obbedisci e vai!».

Lu ecchiarieδδu turnàu subbra a lla pèntuma te lu mare e ncignàu a chiamare cu uce lamentusa:

«Pesciulinu d'oru, pesciulinu d'oru lucente!» - chiama ca moi ene, spetta ca moi rria... nu ccumparìa nisciunu - «Pesciulinu d'oru, pesciulinu miu!» - chiama ca moi ene, spetta ca moi rria...; alla fine lu pisce cacciàu la capiceδδa a filu d'àcqua e ddummandàu allu Tore:

«Eccume! Cce cumandi?».

«Pesciulinu miu caru, pesciulinu miu bellu, la Principessa ottre la bellezza ole puru la pussanza. Te preu: esautisci st'àutru sou desedèriu».

«Chièdime et avrài!».

«Ci puru cu dispiaceri, te preu: falla ddentare papessa» - disse lu Tore cu uce scurnusa.

«Vai e tuttu troerài» - disse lu pisce d'oru lucente e sparìu a mmienžu a lli iundi te lu mare.

Quandu turnàu, lu Tore rrumase babbatu cu lla ucca perta: nnu palazzu rande rande, quantu quiδδu te lu papa de Roma, abbetatu te prieti, te mòneci e mòneche, te canonechesse e cardinalesse. Idde, poi, ca sutta a nnu bardacchinu de bruccatu carmusinu, ssettata a tronu, mmugghiecata quasi tutta de nnu mantu rrecamatu a ffili d'oru e d'argentu, cu lla mìtria a ncapu e cu llu pasturale a mmanu, nc'era la papessa, Soa Santitate Frangisca Iª.

Lu ecchiarieδδu, ca pe picca nu nni inne tristu, se fice la cruce e se sçìu scuse a llu cantune cchiù' scusu te lu campanaru; ci nci pensàa, ni parìa nnu suennu; e, perìcciu, campàa cu δδu picca ci ni passàa lu sacrestanu, cussì, pe piatate.

Ma nu passàu nn'àutru annu ca la Papessa lu fice cercare de cquài e de δδai, fencattantu le uàrdie squìzzere nu llu truàra e lu purtàra a ccuspettu de Frangisca Iª.

«Bunomu, Io ti benetico. Subbetamente torna a ddu lu pisce d'oru e dinni ca vògliu ddentare… Diu!».

Nnu rebbombu! Pe picca a llu Tore Babbu nu nni inne corpu te sangu pe llu pàntecu; nna sçandìa ni salìu a nfacce, ncignàu a sutare friddu, se ntise scurire la ista, l'anche ni tremulàra e lu pôru ècchiu catìu genucchiùni; cercàu cu dica quarcheccosa ma riuscìu sulu cu sciarpìsçia, ca la lingua spritta se sçìa ncuδδandu a llu celu de la ucca.

«Ièu… Ièu nu…».

«Obbedisci e vai, senò te ssementu la scumùneca e te mandu rittu rittu allu regnu de Beržebbù» - retàu la Papessa cu lla facce rrussecata, menezzàndulu cu llu pasturale. E le uardie squìzzere lu strasçenàra fena a lla ripa te lu mare e susu a nna pèntuma lu lassàra.

Pe ttre giurni e ttre nuetti, retandu cu uce mbrafata e chiangendu cu llàcreme mare, lu ècchiu chiamàu e nvucàu lu pesciulinu d'oru. Lu Tore Babbu moi rungulàa sulamente, cu ll'ànima a ncanna, nu sapendu quali palore piatuse aìa dire. An fine, sentendu cumpassione de stu ecchiarieδδu, ci nuδδa curpa tenìa, cumparìu lu pisce de oru lucente:

«Èccume!... Cittu, sàcciu tuttu… Vai e troverài!» - disse cu nna uce arterata e stizzusa lu pisce, e scumparìu pe sempre a lli prefundi cchiù' prefundi te lu mare.

Lu Tore, mmarutu, cunfusu, stunatu, strasçenandu li pieti pesanti comu te chiummu, cu nnu ccertu presentimientu de ddu aìa enutu se nde turnàu. E cce ttruàu? Nn'abbetazione catente, cu llu pruspettu scazzafittatu su lla strata e, de retu, nnu sçiardinu nicchiàrecu e scerzu ca le erve lu nfucàanu; e intra a lla sula stanza scura idde nna ècchia masçiara, ca stìa stisa subbra a nnu pagghiarizzu, cu ll'ànema menža intra e menža fore, ci a stienti se canuscìa ca era la Ngicca Cutrubbiera, fìgghia te la Pulònia e mugghiere te lu Tore Babbu.




Home Page Inizio della pubblicazione
Cose te pacci - Cunti culacchi canti
Capitolo precedente: Capitolo 43 Capitolo successivo:
Pruèrbiu nticu Lu pesciulinu d'oru Ci San Frangiscu?